You are currently browsing the category archive for the ‘Bianca Adler’ category.

Cartea aceasta, “Trandafirul alb”, (tiparita de Vasile Giulea, presedintele unei Organizatii Misionare de caritate din Redondo Beach, California prin colaborare cu traducatorul Narcis Dorobantu si tipografia Alfa si Omega din Bucuresti, tel. 212.06.44) a venit providential la timp. Aveam de gand sa transcriu dupa o inregistrare audio una din marturiile autoarei ei, Bianca Adler, in Biserica Bethel din Anaheim. Voiam tare mult sa includ in aceste “Amintiri cu sfinti” si ceva din viata acestei femei extraordinare.

Pe Bianca am cunoscut-o mai intai din povestirile mamei mele, care, la randul ei, o cunoscuse prin prietenia comuna cu familia Wurmbrand.

Bianca (al carei nume se poate trtraduce si prin “alb”) a fost o prezenta binecuvantata in viata multor oameni. Poetul Costache Ioanid i-a dedicat una din poeziile din volumul “Porumbite albe”. Fratele Richard a amintit-o intr-una din cartile lui sub pseudonimul “Alba.”

Numai modestia ei proverbiala a facut sa nu aflam prea multe despre activitatile ei misionare. Am sa citez aici cateva fragmente din marturia ei:

“M-am nascut in Bucuresti, in 1925, iar de la trei pana la 17 ani am crescut intr-un orfelinat de fete evreice. Mama mea, vaduva, era prea bolnava si prea saraca sa poata avea grija de mine si de fratele meu, mai mare cu patru ani decat mine.

Familiile de evrei bogati din tara finantau orfelinatul. Eram hranite, imbracate si Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Despre acest Mihai, aflam de la Bianca un lucru ciudat si, probabil, unic.
“Mihai Ciopraga a fost un roman pe care l-am intalnit intr-o zi pe un scaun de tramvai. Era imbracat ca un rabin si simteam in mine o dorinta irezistibila sa-i vorbesc despre Isus, Mesia. Dar cum sa incepi o astfel de  discutie cu un rabin? Mi-a venit atunci o idee. Fereastra tramvaiului era deschisa, pentru ca era o zi de vara, asa ca am scos capul pe fereastra si am inceput sa cant despre Domnul si despre harul Sau. Dupa cateva minute, “rabinul”, foarte curios, a inceput sa-mi puna intrebari. L-am invitat la locul nostru de intalnire, la casa de misiune, unde pastorul Wurmbrand era predicator.
A venit si a fost foarte interesat de ceea ce a auzit. Dupa aceea, a inceput sa vina regulat la intrunirile noastre. Asa am aflat ca el nu era nici rabin si nici macar evreu, dar ca, din solidaritate cu poporul lui Dumnezeu care trecea printr-o crunta persecutie sub regimul nazist, s-a hotarat sa se converteasca la iudaism. Mihai a ales sa se identifice cu suferinta lor si a ales sa le impartaseasca si soarta.

Dupa un timp, Mihai Ciopraga a inteles mesajul Evangheliei si L-a primit pe Isus ca si Mesia. In felul acesta, el a devenit intai un roman neevreu convertit la iudaism, iar in cele din urma, un evreu nascut din nou prin credinta in Isus Christos. A fost un foarte talentat pictor de biserici si sinagogi. S-a casatorit cu Sonia, una dintre fetele din biserica noastra, care se intampla sa fie prima evreica convertita a pastorului Wurmbrand.

Mai tarziu, ea insasi a devenit misionara printre evrei. In prezent, amandoi sunt cu Domnul, caruia I-au slujit.

Reluam firul marturiei din “Trandafirul alb”:

“Alta ocazie in care mi-a fost pusa la incercare credinta a fost atunci cand l-am vazut pe tatal meu, slab si bolnav, tarandu-se pe strada. Am privit la el cu manie, gandindu-ma ca nu luase niciodata legatura cu mine, nici macar in ziua mea de nastere, astfel ca acum nu ii datoram nimic, nici un fel de mila. Doream cu ardoare sa plec mai departe, dar inima mea, care fusese atinsa de Isus, imi spunea ca ar fi mai bine sa il duc la casa de misiune si sa-i dau un pachet cu mancare, cum faceam si cu alti oameni nevoiasi. Sabina mi-a reamintit ca, tot asa cum fusesem si eu iertata, trebuie sa invat si eu sa-i iert pe ceilalti. Tatal meu a fost uimit ca l-am ajutat, iar eu am fost si mai uimita de puterea lui Dumnezeu, care mi-a schimbat viata.

Stiam de la Bianca despre un fel de dorinta firbinte a lui Richard Wurmbrand sa impartaseasca Evanghelia celor din Rusia. Era un fel de dorinta de a indrepta raul facut in anii in care, fiind la Moscova, a contribuit el insusi la promovarea comunismului printre rusi. Iata ce scrie Bianca in “Trandafirul alb”:

“La sfarsitul razboiului cu Germania nazista, armata comunista sovietica a venit sa ne “elibereze” si ne-a invadat tara. A fost a doua domnie a terorii, in care un milion de soldati au jefuit tara, deja saraca, de ceea ce mai ramasese. Orice mijloc de transport in stare de functionare a fost trimis la mama Rusia, astfel ca majoritatea masinilor si autobuzelor au disparut. Nu existau trenuri pentru oamenii de rand, ci doar trenuri pentru trupe, conduse de Armata Rosie, pentru propria lor folosinta.

Pastorul Wurmbrand a simtit dorinta sa vorbeasca cu acesti rusi, care traiau in intunericul ateismului, astfel ca a inceput o lucrare de evanghelizare pentru ei. S-a intalnit in secret cu un tipograf crestin, a organizat tiparirea a mii de Evanghelii in limba rusa si a inceput sa le distribuie soldatilor de pe strada. Aceasta era o lucrare periculoasa, pentru ca, dupa arestarea multor prizonieri politici, acum crestinii, in special pastorii, urmau sa fie redusi la tacere. Un mesaj de speranta si o viata noua nu erau compatibile cu comunismul si trebuiau zdrobite. Eu faceam parte dintr-un grup mic de tineri din biserica noastra, pe care pastorul trebuia sa ne pregateasca cu grija pentru a face acea lucrare.

La inceput, cand m-a intrebat daca sunt gata si daca doresc sa fac acea lucrare, mi-a fost prea teama ca sa fiu de acord. Armata de ocupatie era renumita pentru salbaticia si brutalitatea ei. Tinere fete si femei erau violate, iar multe dintre ele erau gasite in dimineata urmatoare moarte, cu Citește restul acestei intrări »

Iata ce scrie sora Bianca despre ziua arestarii fratelui Richard Wurmbrand:

“Duminica, 29 Februarie 1948, am mers ca de obicei la biserica, dar pastorul nostru nu a sosit. Obiceiul lui era sa mearga la biserica mai devreme decat toata lumea, pentru a se ruga si a se pregati pentru slujire. A fost foarte ciudat. Nimeni nu stia unde este. Parca disparuse complet de pe fata pamantului.

Am aflat ca Richard avusese anterior ocazia sa fuga din tara, pentru ca stia foarte bine la ce se poate astepta de la regimul aflat la putere. Ambasadorul Suediei in Romania s-a oferit cu generozitate sa il ajute, trimitand o masina a ambasadei, care avea imunitate diplomatica, sa il scoata din tara, impreuna cu familia, noaptea. Richard ar fi facut asa, dar a primit o instintare foarte neobisnuita de la Domnul, printr-o doamna crestina, care se pare ca avea darul proorociei. Acest lucru s-a petrecut in timpul unei nopti de veghe si rugaciune.

Astfel de intalniri pe tot parcursul noptii se tineau adesea in casa familiei Wurmbrand. Femeia a rostit urmatorul mesaj: “Tu, pastorule, care vrei sa iti parasesti turma, sa stii un lucru; un adevarat pastor nu isi va abandona niciodata oile, ci va sta cu ele, orice s-ar intampla …”

Nici unul dintre noi, cei prezenti, nu a inteles sensul acelor cuvinte, pentru ca nimeni, in afara de Sabina, nu cunostea planurile lui Richard. Dimineata, dupa ce plecase toata lumea, el s-a gandit ca, din moment ce avem de a face cu un Dumnezeu care cunoaste chiar si cele mai ascunse ganduri si intentii ale noastre, unde s-ar fi putut ascunde de El? Asadar, se hotari sa ramana in tara si sa lase sa se faca voia Lui, oricare ar fi fost aceea.

In cele din urma, ne-am dat toti seama cu totii de ce disparuse Richard. Probabil ca Citește restul acestei intrări »

Daniel Branzai

Poze cu sfinti

Blog Stats

  • 195,185 hits