Pricop Tarniceriu

„Un-te duci iar, omule ?”

„Icisa, la Husi femeie si vin digraba …”

Dialogul acesta prefata de obicei o calatorie misionara a fratelui Pricop. Sora Lenuta, patita de atatea ori, stia ca, de-acum, n-o sa-l mai vada decat peste cateva saptamani. Pleca de obicei „icisa”, dar se intorcea cine stie de pe unde, dupa ce colinda tara in lung si in lat, pe la rude si pe la prieteni din biserici.

Ca s-o impace, venea viclean cu un carton de prajituri in mana, indulcindu-si astfel consoarta si … soarta. A avut intelepciunea oamenilor din popor, care stiu sa faca haz de necaz, usurand astfel tragedia unei vieti cu o coteala, nu de putine ori, nedreapta.

N-a fost niciodata un bun predicator, dar le-a vorbit oamenilor din inima si i-a castigat cu seriozitatea lui sprijinita mereu pe un aer de saga si zambet.

Copiii i-au mostenit si saracia si inventivitatea glumeata. De la Biserica din dealul Sarariei si pana la casa lor de langa „Cetatuia” era drum lung si tare anevoios, mai ales pe arsita, pe zapada sau pe „zloata.” Cand se intorceau seara tarziu de la repetitiile de cor, Victor si Silvia, doi dintre copiii lui, pusesera la cale o solutie: „Un stalp te duc eu in spinare si un stalp ma duci tu, ca sa ne odihnim pe rand. Bine?”
Arareori m-am simtit mai bine acasa la altcineva. Cand m-a invitat prima data sa iau masa in casa lor, nu m-am putut ridica sa ma rog in picioare in bucataria lor scunda, dar am simtit ca smerita lor locuinta de lut are drept acoperis … cerul. Pot spune cu mana pe inima ca Dumnezeu era la El acasa in caminul fratelui Pricop si sorei Lenuta.

Cand l-a biruit leucemia, s-a dus sa vada un doctor de specialitate. „Mosule, trebuie sa te ingrijesti mai bine de acum. Trebuie sa mananci consistent ca sa-ti intaresti sangele. Iti trebuie doua, trei gratare pe zi. M-ai inteles?”

Erau ani grei de lipsuri si privatiuni, cand romani cu mai multa dare de mana decat nenea Pricop traiau cu fasole si cartofi.

Cu gandul plecat la saracia lui funciara, fratele Pricop i-a raspuns, cu obiceiul celor ce s-au deprins sa schimbe tragedia in gluma, ca s-o poata suporta mai usor: „Domnule doctor, eu acasa am un gratar si, daca spuneti dumneavoastra ca trebuie, mai cumpar unul sau doua, ca sa am trei. Dar de unde si cu ce iau eu … carne?”

Ar trebui sa spun aici ca, asemena fratelui Pricop, majoritatea oamenilor lui Dumnezeu pe care i-am intalnit au avut un puternic simt al umorului. Cred ca am putea spune ca exista baze biblice pentru aceasta realitate. Sfanta Scriptura intelege buna dispozitie ca un factor fertilizator. Cei ce strabat valea suferintei o transforma intr-un izvor (binecuvantare) si canta: „Toate izvoarele mele sunt in Tine” (Ps. 87:7).