You are currently browsing the category archive for the ‘Victor Sirbu’ category.

L‑am cunoscut pe vremea copilăriei şi mi‑a umbrit duios adolescenţa petrecută în biserica „Basarab” din Bucureşti. Îl recunosc acum în amintirile unuia dintre nepoţii lui care scriu cronica morţii „fratelui Sîrbu”.

Adrian Sîrbu jr. ni‑l aduce înaintea ochilor aşa cum a fost, un „Victor” destinat să biruiască slăbiciunile altora cu bunătatea lui binecuvântată:

„Victor SÂRBU a trecut la cele veşnice”

Putini ştiu că „Sfântul” a trăit în România… Prin anii ’70 era la modă celebrul serial cu Roger Moore. Dar nu la el mă refer acum, ci la un alt personaj, cu care nu a avut în comun decât porecla. Şi dorul de ducă… pentru a‑i ajuta pe ceilalţi…

Fost asistent medical, prin vremurile tulburi de dinainte de Revoluţia din ’89, a parcurs zeci de mii de kilometri pe jos, să‑şi ajute fraţii întru credinţă. Mai ales pe cei nevoiaşi, care nu‑şi permiteau să plătească pentru tratamente la domiciliu… Mai o injecţie… un moldamin… o penicilină… mai o tensiune… un consult… Rareori îl găseam acasă. Chiar şi atunci când eram copil şi, în vacanţă fiind, rămâneam la bunici câteva săptămâni bune. În permanenţă era cineva care să aibă nevoie de „fratele Sîrbu”… Când mă trezeam dimineaţa, îl găseam deja plecat… Mai apărea după‑amiaza, cu gentuţa lui medicală, în care avea seringile din sticlă, sterilizate, cu ace groase… pe care le fierbea mamaie seara… Mergea hotărât, fără însă a se grăbi… Nu de puţine ori, când se întorcea acasă, după o zi plină, îl mai aborda câte un vecin… „Nea Victore, poţi să vii şi pe la noi să o vezi pe mama? Că‑i bolnavă şi nu ştiu ce are…”

Nu l‑am văzut niciodată să refuze pe cineva… Nu l‑am auzit nici măcar să îl amâne, spunându‑i că va trece pe acolo mai târziu, după ce va merge până acasă, să mănânce… sau a doua zi… Nu… Oricât ar fi fost de solicitantă ziua, lăsa totul şi mergea „la datorie”…

Îmi amintesc că aveam câţiva anişori şi mă întorceam cu părinţii mei, din cartierul Dămăroaia, de la bunici, spre Drumul Taberei, unde locuiam atunci. Eram în maşina roşie a tatălui meu… „noua” lui achiziţie… o Dacie 1300, second hand, prima lui maşină, de care era tare mândru… Pe drum, observă un cuplu în vârstă care părea a avea probleme. Soţia era aşezată pe bordură, pe marginea Citește în continuare »

Daniel Branzai

Poze cu sfinti

B27

B17

Olah_familie_pastori

Plah_portret

Olah_Sotie_cu_amintiri

Olah_portret_cu_sicriu

Olah_Familie_in_asteptare

Mai multe poze

Blog Stats

  • 190,799 hits