You are currently browsing the category archive for the ‘Vasile Talos’ category.

UMBRA TERORII COMUNISTE

După  revoluţie,  am  avut  ocazia  să‑l  întâlnesc pe preotul (apoi episcopul) greco‑catolic, părintele Guţiu din Cluj‑Napoca. Când l‑am întrebat cum au fost anii de teroare stalinistă, mi‑a răspuns cu blândeţe: „Pentru mine a fost har! Am intrat în închisoare la 24 de ani şi am ieşit la 40 de ani… A fost harul Domnului Isus!”

Generaţia titanilor credinţei (indiferent de confesiunea creştină căreia au aparţinut şi din care au făcut parte Richard Wurmbrand, arhiepiscopul Todea, Traian Dorz, Nicolae Steindhart, Mircea Vulcănescu, Nicolae Moldovan, Simion Cure, Constantin Tudose, Francisc Visky, părintele Galeriu şi mulţi alţii), a cunoscut în perioada 1948‑1964 teroarea comunistă în toată agresivitatea ei. Teroarea şi regimul de exterminare al celor arestaţi pentru credinţă; teroarea şi intimidarea celor rămaşi acasă au reprezentat „gulagul” românesc.

M‑am născut la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial. Aşadar, ca adult am cunoscut doar umbra terorii care s‑a extins peste biserici în anii care au urmat. Când, în 1965 am început cursurile Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti şi apoi în 1969, când am fost ordinat (hirotonit) pastor al Bisericii „Sfânta Treime” din Bucureşti, în bisericile din România domneau intimidarea, suspiciunea şi lipsa de perspectivă. Mulţi slujitori ai bisericilor erau îngenunchiaţi în  sufletele  lor,  intimidaţi  de  aroganţa  şi  brutalitatea „împuterniciţilor” şi ofiţerilor de Securitate. În acelaşi timp, în inimile multor credincioşi mocnea nemulţumirea faţă de compromisurile liderilor religioşi impuşi de regimul comunist.

Câţiva   diaconi   ordinaţi   îndeplineau  pe   ascuns serviciile de botez pentru acei convertiţi care nu proveneau din familii baptiste şi pe care Citește restul acestei intrări »

Confesiunea care  urmează  a  fost  făcută  de  către pastorul Vasile Al. Taloş, fost preşedinte al Uniunii Baptiste între anii 1991‑1999, şi preşedintele de zi al Congresului Baptist   desfăşurat   la   Cluj‑Napoca.   Nefiind   pregătită dinainte,  sperăm,  alături  de  povestitor,  ca  realităţile prezentate aici să ajute generaţiile mai tinere să înţeleagă nu doar cât de greu a fost să‑ţi păstrezi conştiinţa curată şi spinarea dreaptă, dar şi cum a fost susţinut vreme de decenii regimul trecut. Confesiunea ne poate ajuta şi să înţelegem că ispita compromisului poate caracteriza orice epocă, putând fi şi astăzi cel puţin la fel de ademenitoare.

Să vă spun de ce nu am fost erou: pentru că Dumnezeu mă pregătise pentru asta; dacă nu aş fi fost pregătit de Dumnezeu, cred că aş fi căzut în capcană. Cum am fost pregătit?

Când am terminat liceul, m‑am înscris la o şcoală superioară de ofiţeri, n‑am vrut să ştiu de Dumnezeu, de biserică, am vrut să mă fac ofiţer. Din toată şcoala din Jibou, doar trei elevi au trecut examenul medical, iar unul dintre ei eram eu. Dar singurul căruia nu i s‑a aprobat dosarul, pentru că părinţii erau baptişti, am fost eu. La 18 ani m‑am dus în armată şi în trei luni de zile m‑am săturat de ea. Când mi‑a spus caporalul: „Dacă îţi dau ordin să demolezi soba, întâi o demolezi şi apoi raportezi”, mi‑am dat seama că se merge pe depersonalizare. După trei luni de zile a venit un ofiţer de la Contrain‑ formaţii şi mi‑a spus să‑mi fac bagajul şi să merg la o şcoală specială de ofiţeri. Înţelegeţi?

Nu  era  şcoala  superioară  de  ofiţeri,  ci  o  şcoală „specială” de ofiţeri, adică a Securităţii. Deşi nu eram întors la Dumnezeu, ci doar un copil de 18 ani, scârbit de primele trei luni de armată, i‑am spus că doresc să termin armata şi să mă întorc în viaţa civilă. M‑au lăsat în pace.

După  optsprezece  luni  de  armată,  m‑am  dus  în concediu acasă la Jibou. O bisericuţă se aduna în casa unor fraţi, într‑o cameră de 5 pe 5. În duminica respectivă nu era niciun Citește restul acestei intrări »

Se spune, nu fara temei, ca „apele adanci sunt ape linistite”. Venit in vizita pe meleagurile Californiene, fratele Talos ne impartasea cateva din gandurile sale de presedinte al baptistilor romani. Il framanta mai ales regandirea unei strategii de lucru in care Uniunea sa se puna la dispozitie initiativelor locale, fara a le stanjeni sau incerca sa le „coordoneze”.
„Sa va explic cum inteleg eu ca ar trebui sa functioneze: Acum cativa ani am vizitat una din familiile Bisericii pe care o pastoresc. O familie linistita, cu mult har si multa maturitate in activitatea Bisericii. L-am gasit acasa pe fratele in varsta, tata socru. M-a strafulgerat dintr-o data o intrebare pe care am tinut neaparat sa i-o pun: „Frate X, locuiesti aici impreuna cu copiii si n-am auzit niciodata despre o cearta sau despre o neintelegere intre dumneavoastra. Cum de reusiti?”

Mi-a raspuns molcom: „Frate Talos, eu am o filosofie de viata in treaba asta. Ea suna cam asa: „Intotdeauna la dispozitie, niciodata in cale!” Sunt, e drept, aici impreuna cu ei, dar nu ma amestec in treburile lor. Daca ma intreaba, le raspund. Daca ma solicita sa-i ajut, o fac cu placere. Altfel, imi vad de ale mele si ma rog in fiecare zi pentru ei. Fiecare familie are dreptul sa invete din anumite greseli pe care este necesar sa le faca ei insisi.”

„Intotdeauna la dispozitie; niciodata in cale”. Cam asa ar trebui sa functioneze si Uniunea Baptista in relatie cu Bisericile si cu Comunitatile din tara.

Vorbele fratelui Talos mi-au ramas pentru totdeauna in memorie. Nu stia ca mi-a dat si mie o lectie fundamentala de viata. De atunci, am repetat principiul acesta in multe vizite si in multe situatii. Sa stiti ca da rezultate!

„Un sfat cerut este pretios,
Unul nedorit este de prisos.”

In 1 Februarie 2001, Dumnezeu mi-a inlesnit sa pot oferi tatalui meu, care fusese internat in spital, bucuria de a se intalni pentru o zi cu trei din prietenii si colegii lui de lucrare din Romania: Vasile Talos, Geabou Pascu si Iosif Serac.

tardelasul

Spre deosebire de alte vremuri, cand ii admiram de la distanta, dar, din cauza fragezimii varstei mele, nu eram primit la intalnirile si discutiile lor, acum am avut ocazia sa stau cu ei si sa-i aud depanand amintiri din vremurile anilor ’75-’89, cand a inceput in Romania „desprimavararea”. Acesti pastori baptisti, impreuna cu alti doi , Stefanuti Iosif din Braila si Iosif Ton din Ploiesti, alcatuisera atunci un grup de rugaciune si suport spiritual reciproc, poreclit in Citește restul acestei intrări »

Un raspuns in doar … zece zile.

„Talos, iti mai aduci aminte de ultimul memoriu adresat lui Ceausescu si semnat de tot Congresul Cultului Baptist in 11-12 Decembrie 1989? L-am dus impreuna la presedentie.”

„Da, frate. Asteptam un raspuns de la Ceausescu si … Dumnezeu ni l-a dat in doar zece zile!”

Inspirat cumva de Dumnezeu am adaugat atunci la textul memoriului un citat pe care vreau sa vi-l reamintesc acum:

Dupa ce am scris: „Noi sustinem ca omul trebuie sa se bucure de libertatea de a avea sau nu o credinta religioasa si astfel subscriem la prevederea constitutionala din art. 30 am adaugat:

„Principiile credinciosilor baptisti au fost afirmate inca din anul 1612 de predicatorul baptist Thomas Hews, care scria suveranului Angliei urmatoarele:

„Maiestatea Sa este un om muritor si nu este Dumnezeu si de aceea nu are putere peste sufletele nemuritoare ale supusilor sai. Noi ne rugam pentru Maiestatea Sa si vrem sa nu aiba nici o suspiciune ca am fi impotriva Sa. Noi vrem sa fim supusi loiali in cele pamantesti. Religia omului este o problema intre el si Dumnezeu. Maiestatea Sa nu va raspunde inaintea lui Dumnezeu pentru sufletul nici unui om si el nu poate fi judecator in cele spirituale intre Dumnezeu si om. Lasati-i pe oameni sa fie eretici, turci, evrei sau orice altceva, caci problema credintei nu sta in puterea pamanteasca sa fie judecata si pedepsita.”

Tin minte ca in originalul din limba engleza scria: „Maiestatea Sa este cenusa si nu este Dumnezeu”, dar m-am temut ca ar fi prea tare pentru ceilalti semnatari din Congres si am scris doar: „Maiestatea Sa este un om …”

Putin stiam noi atunci ca in numai zece zile, Ceausescu avea sa fie muritor de-a binelea si ca va fi trimis sa dea socoteala inaintea lui Dumnezeu.”

Pentru cei curiosi, atasez aici textul memoriului semnat de delegatii Congresului Bisericilor Baptiste in data de 11-12 Decembrie 1989 si depus la presedintie cu doar zece zile inainte de caderea lui Ceausescu. Cititorul atent va observa rezultatul cruntei persecutii comuniste. Preambulul vorbeste despre doar 135 de pastori ramasi sa pastoreasca cei aproximativ 140.000 de credinciosi baptisti. „Bate-voi pastorul si turma se va inprastia”, rasuna peste veacuri socoteala dusmanului oilor lui Dumnezeu. La marea criza de lucratori, autoritatile avusesera grija sa nu fie aprobate decat 17 locuri de cursanti la Seminarul care trebuia sa fie pepiniera de noi lucratori cu Evanghelia.

DOMNULUI NICOLAE CEAUSESCU
PRESEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

Domnule Presedinte

Subsemnatii, delegati ai comunitatii crestine baptiste, cu mandat permanent pe perioada de Citește restul acestei intrări »

Daniel Branzai

Poze cu sfinti

Blog Stats

  • 192,971 hits