You are currently browsing the category archive for the ‘Marius Cruceru’ category.

La aniversarea unui an de har …

(De la Marius Cruceru)

„Fratii mei, sa priviti ca pe o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stici ca …” , Aceste vorbe ale lui Pavel suna frumos in urechi, dar ne cad ca plumbul in picioare. L-am urmarit pe Marius „cu sufletul la gura” sperand si rugandu-ma sa „nu-si dea ultima suflare”. Acum, la aproape un an de la patanie, spunem impreuna: „Multumim, Doamne, pentru inca un an.” Iata cronicile zilelor de foc de atunci:
pe 19 mai mi-am încheiat tinereţea… în pijamale

mai 23, 2007
Am dispărut cîteva zile pentru a-mi încheia tinereţea.

Cineva spunea că se termină la 40 de ani. Se termină pentru fiecare altfel şi altcîndva.

Pe 19 mai am început o zi normală de lucru.

Adică…

După 5-6 ore de somn s-a făcut sîmbătă. Am dormit mai mult că este sîmbătă. Nu am crezut niciodată că sîmbăta este zi de odihnă. Am luat-o de la capăt şi aveam planuri mari şi pentru ziua de duminică, binecuvîntare de copil, sărbătoare orchestră, Arad, hirotonisire, discuţii despre un doctorat…

Dumnezeu a lucrat 6 zile, este adevărat, dar …
În piept a început să mi se zbată o pasăre.

SMURD. Branulă. Fibrilaţii. 20 de ore. Cărucior de invalizi. Pijamale. Telefon mobil. Mesaje. Sotia. Biblia. Doctorul V. cu priviri îngrijorate care încerca să mă “convertească” (convertirea în limbajul cardiologilor înseamnă ieşirea din fibrilaţii, chimic sau elecric şi Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

La aniversarea unui an de har. Reiau aceste amintiri scrise de Marius Cruceru pe blogul lui

mai 14, 2007
I-am spus soţiei “Mor după tine!”. În traducere liberă “Mi-eşti dragă!”.A căzut pe gînduri!Pentru ea s-a tradus altfel.“Mor după tine” este una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste. Pare comună şi prozaică atunci cînd o alături altor expresii ca “mor după îngheţată, mor după fasole bătută” cu sensul unei tînjiri fatale.

Mor după tine din luna februarie încoace pentru noi amîndoi se traduce altfel.

Şi au am căzut în cumpănire cînd mi-am adus aminte că bunicii soţiei mele au murit unul în februarie, ea, Mămăica, Chira; el, Bunicuţu, Ion, la 26 de zile după ea.

I-a fost dragă “de-a murit după ea”. Se întîmplă mai ales la cuplurile care au petrecut mult timp împreună.

ion-si-chira.jpg

Ion “murea după Chira” cînd era tînăr. Au avut opt copii împreună.

chira.jpg

Bunicuţu a murit după Mămăica după 65 de ani de căsnicie şi după 26 de zile de la moartea ei.

bunicutu.jpg

“Mor după tine” înseamnă “sîntem atît de mult UNA încît ne constituim ontologic reciproc, sfîrşitul tău va începe sfîrşitul meu şi nu-ţi voi putea supravieţui, pentru că partea cea mai bună din mine va fi de partea cealaltă a existenţei”.

Să mor înaintea ei? Ştiu cum e, de la mama, care a rămas văduvă la 27 de ani! Adică “să moară după mine?” Noooo! Ală-i egoism!

“Muream după ea! Mor după ea! O să mor (probabil imediat) după ea!” )

Notă: fotografia bunicuţului este din timpul înmormîntării Chirei.

(De la Marius Cruceru)

aprilie 6, 2007

Naghi Floare (fostă Mariuţ Floare, devenită Nagy Virag) din Mărtihaz la 93 de ani recita psalmi.A fost o femeie mică de statură, plină de viaţă, cu o minte ageră şi foarte cuminte, dar care a făcut o faptă demnă de memoria noastră, gest de iubire şi credincioşie care nu trebuie să scape amintirilor colective.

nagy-virag-mariut-floare.jpg

Prin 1944 află că soţul i-a fost împuşcat. Se suie în căruţă, se duce în Ungaria, la groapa comună. Dezgroapă, munceşte să scoată cadavrele dintre care să îşi recunoască bărbatul. Îl vede “Era încă mîndru roziu”, numai în jurul împuşcăturii din frunte începuse să se strice. Îşi aşează mortul în căruţă, îl aduce acasă, îl plînge aşa cum trebuie plîns iubitul şi îl îngroapă aşa cum trebuie îngropaţi cei dragi. Nu s-a mai căsătorit şi a crescut copiii pentru Domnul.

Aştia sunt oamenii pe care merită să ni-i amintim.

Îi mulţumesc lui Liviu Naghi, nepotul ei, care mi-a spus această frumoasă istorie care merită transformată într-un film.

(De la Marius Cruceru)

Pavel Nicolescu este un adolescent. Un adolescent de 71 de ani. Spun adolescent în cel mai bun sens al cuvîntului.
Adolescenţii au un simţ special care detectează lipsa de autenticitate şi fariseismul, sînt tot impul curioşi, mintea le este frămîntată de idei noi.

Aşa este Pavel Nicolescu.

Vorbeşte prea repede. Prea repede pentru ardeleni. )

Greu de urmărit mai ales cînd se plimbă, gesticulează, umblă în jurul amvonuului, se ridică pe vîrfuri.

Păcat că nu scrie.

Spune: “Nu pot să scriu. Mintea mi-o ia înaintea mîinii. Îmi vine o idee şi apoi trec la alta. Nu pot gîndi liniar. Gîndirea mea este ca un foc de artificii.”

Personalitate fascinantă. Absolvent de teologie, a urmat cursurile facultăţii de filozofie, a fost exmatriculat în anul IV din cauza credinţei sale.

A fost anchetat de peste 30 de ori, a avut patru percheziţii, o dată a dat maşina securităţii peste el.

Are o viaţă demnă de un roman.

Are o foame de carte demnă de invidiat, este o bibliotecă ambulantă. Citeşte cu nesaţ teze de doctorat, la rînd. A strîns acasă o grămadă de cărţi. A umplut trei camere.

Pavel Nicolescu va muri “tînăr” şi va lăsa o operă nescrisă, care va fi fost “citită” doar în mintea celor care l-au cunoscut.

“N-am să mă potolesc niciodată!”

Ăştia-s bătrînii care-mi plac: aceia care-s “tineri”.

(De la Marius Cruceru)

Aceşti doi oameni “s-au făcut mari”. Nu au devenit mari, cunoscuţi, celebri. Au crescut, dar în omul dinlăuntru.

doi-oameni-mari.jpg

Am văzut atîţia bătrîni care au făcut umbră pămîntului degeaba 90 de ani şi 71 de ani.

Am văzut atîţia bătrîni prea bătrîni, acriţi, scîrbiţi, cu “bătrîneţe haine grele”.

Ce au în comun aceşti doi tineri-bătrîni (bătrîni foarteMore… tineri?)?

Amîndoi se mişcă repede. Amîndoi au mintea lucidă.

Amîndoi devorează cărţile. Amîndoi au o retorică fascinantă, fiecare în felul său.

Amîndoi au o sănătate de invidiat, dar nu s-au “economisit” pe ei înşişi, n-au stat numai în staţiuni de odihă şi tratament, ci au tras tare şi au muncit pe brînci.

Dar ce este cel mai important?

Că amîndoi şi-au păstrat zîmbetul.

Este foarte greu, din cîte se pare să îţi păstrezi zîmbetul la bătrîneţe, foarte greu.

Amîndoi şi-au păstrat seninătatea şi încrederea că se mai poate face ceva pentru lume.

S-au lepădat de acreală şi de scîrbe ca de Satana.

Aceştia doi fac parte din generaţia căreia îi aparţine “Jurnalul Fericirii”.

Sursa fotografiei: A.S.

În fotografie:

Stînga – Pitt Popovici, 90 de ani,

Dreapta – Pavel Nicolescu, 71 de ani.

(De la Marius Cruceru)

Un alt tată s-a dus la Tatăl. Daniel, fiul, ne-a scris astăzi despre felul liniştit în care Vasile, tatăl lui, s-a dus acolo unde îi este locul, lîngă Mîntuitorul. Fiecare moarte a cuiva drag mă lasă mai descompletat pe pămînt, mai sărac, mai împuţinat, dar, în acelaşi timp, simt că o comoară de dragi şi iubiţi ni se adună acolo, lîngă Domnul.
Fratele Vasile mi-a fost drag de prima dată de cînd l-am văzut. A venit la biserica din Iaşi, biserica în care am crescut şi a predicat de cîteva ori. Era o situaţie dificilă. Tatăl meu murise, biserica era fără pastor. M-a căutat şi mi-a pus mîna a binecuvîntare pe cap pe cînd aveam încă 8 ani.

“L-am cunoscut pe tatăl tău, am fost buni prieteni, era un om bun”. Sînt sigur că ştia la vremea aceea lucrurile pe care eu le voi fi aflat maiMore… tîrziu, după cum însuşi mi-a spus în anii din urmă, dar a ştiut să spună cuvinte bune la vremea potrivită. S-a făcut că a uitat ce mai fusese tatăl meu, mi-a spus numai cum a fost.

A fost ca o binecuvîntare de tată. Ne-am reîntîlnit după ce eu la rîndul meu am devenit tată.

cu-vasile-branzei.jpg

Rămăsese la fel. Nu albise pe afară şi înăntru a rămas la fel de neacrit.

Şi el este parte din generaţia Jurnalului Fericirii, generaţia celor bătrîni care au trecut prin multe, dar nu s-au acrit.

Dumnezeu să îl mîngîie acum pe creştet la fel cum m-a mîngîiat el pe mine la opt ani şi să se facă că uită ….

(De la Marius Cruceru)

Un martir putin cunoscut:Tinarul pastor Samoil Borlea, Bontesti – jud. Arad- a inceput o lucrare cu tinerii din bisericile de pe valea Crisului. Trezirea n-a scapat autoritatilor. Intr-o seara, cind venea pe jos din misiune, SB este atacat la pod de Seful postului de Militie si de ajutorul acestuia.

Batut cu patul pustii doar in cap, pastorul are leziuni craniene si e dus, prin interventia unei rude, la Spitalul de Neurochirurgie din Cluj. Pe masa de operatie, fratele cere permisiunea sa cinte cintarea; “Nu mergi de la mine, Isus”. Cind ajunge la strofa a patra (”Esti izvor de bucurie, Orice vina stergi”) chirurgul sef izbucneste in lacrimi si striga: “Uitati-va la fata lui, n-am mai vazut un om cu o asa fata luminoasa”. Operatia nu l-a mai ajutat pe martirul Borlea si el a plecat bucuros la Domnul, izvorul bucuriei….lasind in urma o sotie credincioasa + 2 copii mici ( S. Serb din Bontesti)

Doru Radu

(De la Marius Cruceru)

Pitt (Popovici) poveste ca prin ‘50 erau arestati oamenii noaptea.Un militian il informa din cind in cind: “nu dormi acasa ca esti pe lista, in noaptea asta te vor lua”.
Pitt il anunta pe frate-su, Alexa, apoi se ruga incredintindu-si soarta in mina Domnului si-si pregatea bocancii in caz ca Domnul va hotri sa-l lase arestat…
“N-am dormit nici-odata in alt pat si n-am avut insomnii. Si nici nu m-au arestat.” -povesteste Pitt. cu calm…
Prin ‘58 a inceput al doilea val de arestari in Arad: greco-catolici, ostasi, martori, tot felul…”Daca nici acum nu ne aresteaza -zice Domnica Iovin la ora surorilor- inseamna ca suntem slabi si nevrednici”. La scurt timp i-au luat barbatul impreuna cu tot “lotul Moisescu”.
La proces i se da cuvintul sorei Moisescu ca sa-si condamne sotul pt a scapa si ea de condamnare. Spre uluirea tuturor, femeia aceasta de 1.5 m in loc sa-si condamne sotul a inceput sa recite versete de incurajare pina cind “i-au pus pumnu’n gura”…. la propriu…
În toată povestea asta cu Securitatea şi securiştii ai lor şi ai noştri vorbim de bărbaţi.
Deşi se ştie că şi în România sînt mai multe femei  , nu vi  se pare ciudat că avem foarte puţine dosare de femei turnător?
Da, şi Iuda a fost tot bărbat, nu Maria Magdalena şi nici “celelalte femei” care slujeau nu l-au trădat pe Domnul.
Ba, mai mult, avem acest fel de istorii ale rezistenţei, femei care au dat dovadă de un curaj “bărbătesc”.
Mamele şi bunicile noastre merită o plecăciune cu sărutare de mîini pentru felul în care au rezistat abuzurilor şi ameninţărilor securităţii.
De fapt… ele aveau cel mai mult de pierdut.

(De la Marius Cruceru)

Rar mi-a fost dat sa vad un diacon atit de abil ca si fr. Oprea de la Sega (traieste in Atlanta).Dupa lupte seculare, Sega- Arad a primit aprobare sa faca un pisoar igienic.
Fratii au facut WC la parter, conform proiectului, apoi au facut “din greseala” un etaj cu sali de studiu si un acoperis unde au mai incaput sali intr-o mansarda.
“Erare humanum est” au zis ei cind i-au luat la purecat. Comunistii n-au avut umor. Au venit militieni sa demoleze WC-ul . Au venit insotit de muncitorii de la demolari care proveneau din etnia rromilor. In timp ce militienii incercau sa-i convinga pe frati sa se dea jos de pe acoperis, diaconul s-a infiltrat printre muncitori si a-nceput sa le zica (putin bilbiit): “ma, ma baieti sa stiti ca asta nu-i WC, acolo sus sunt sali unde oamenii se roaga si sunt Biblii si Dumnezeu o sa va rasplateasca pe voi si familiile voastre daca nu darimati. Da’ daca le darimati Dumnezeu va poate pedepsi”
Atita le-a trebuit la tigani. Sefule, au zis, ei noi avem copii si ne temem de D-zeu, aduceti puscariasii sa darime … Seara diaconul s-a dus pe la rromi pe-acasa cu pachete si cu Biblii; le-a multumit si le-a vestit Evanghelia. Primaria a amendat in repetate rinduri biserica, dar cladirea a ramas in picioare pina la revolutie …
Diaconul juca rol de contrainformator.. Prin slujba lui avea acces la gara.. si dupa ce se terminau sedintele pastorilor, Oprea se ducea la accelaratul de Bucuresti, imbracat cu halat si cu carnetu’n mina nota seriile de la boghiurile vagoanelor… Ce urmarea? Sa auda discutia dintre inspectorul de culte de la Arad si sefu’ de la Bucuresti pe care acesta il conducea la tren. Nu va dati seama ce informatii utile a cules omul acesta despre intentiile lor cu privire la pastorul X sau Y…. Multe am facut si eu, dar sa-i spionez pe dusmani nu m-am gindit….
Doru Radu

(De la Marius Cruceru)

In ‘73 Sega-Arad construia biserica. Ani grei, comunism, se muncea greu cu lopata si cu galeata…In orasul Sfintul Gheorghe jud. Covasna, un tamplar, frate maghiar, mester in mobila curbata, avea un vis.Un batrinel a venit la el (in vis) si i-a spus ;” pregateste material sa faci un amvon”. El s-a trezit dimineata si n-a dat importanta visului . Pe parcursul a doua luni, visul s-a repetat de inca doua ori. A treia oara batrinelul s-a rastit la el suparat (in vis):“Nu ti-am spus sa pregatesti material pentru un amvon?!” Dimineata fratele a trecut urgent la actiune, si fara sa aiba o comanda anume pentru amvon a adunat materialul.In acelasi timp, la Sega, L. T. se angaja, sa comande un amvon in orasul Sfintul Gheorghe, fiindca aflase despre iscusitul mester ungur.( L.T. era si el maghiar). La un moment dat fr. Lotzi suna in Covasna si vorbeste cu mesterul. Mesterul raspunde: “Amvonul a fost deja comandat.”- mai avea nevoie doar deMore… dimensiuni si de promisiunea sa fie invitat la deschiderea bisericii.

La deschiderea Bisericii mesterul ne-a povestit istoria amvonului; n- a aceptat nici o plata. (lucrarea era poate 15.000 de lei, o suma enorma atunci) .El a spus:”Cine a comandat, va si plati”.

Sega construieste din nou. Nu stiu ce va face cu amvonul “comandat de sus”. Eu l-as pastra ca piatra de aducere aminte…

Doru Radu

Daniel Branzai

Poze cu sfinti

Blog Stats

  • 196,350 hits