You are currently browsing the category archive for the ‘Ioan Gheorghita’ category.

Ciocanele infinitului au spart cei patru pereţi ai camerei de spital unde fratele Gheorghiţă a stat culcat prizonier în ultimi ani. Luni seara, 9 iulie 2007, fratele Gheorghiţă a fost luat acasă. Vasul de lut s‑a spart, iar comoara de preţ a fost recuperată de trezorierul slavei. A fost bucuros şi a cântat până la capăt. I‑au luat temperatura, i‑au luat tensiunea, i‑au luat libertatea de a veni la Biserică sau de a sta acasă, i‑au luat, unul după altul, amândouă picioarele din cauza unui diabet de‑o viaţă…, dar n‑au putut să‑i ia bucuria. Ultima dată când l‑am vizitat, m‑a întâmpinat vesel, spunându‑mi: „Hai să cântăm Domnului!”

De cântat a cântat mai mult dânsul, pentru că a ales patru, cinci melodii pe care le ştia din copilărie şi tinereţe, pe când eu nu mă născusem încă. Le cânta „ca pe vremuri”, când făcea misiune prin ţară, oprindu‑se unde dorea dânsul, de multe ori chiar în mijlocul unui vers, şi rostind entuziast o frază potrivită, o aplicaţie sau o dorinţă: „Adă, Doamne, ziua aceea mai curând!”

Suferinţa îndelungată şi singurătatea din spital l‑ar fi putut face să trăiască acru şi sub imperiul tristeţii. N‑a vrut. A ales să fie liniştit şi plin de bucurie în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare situaţie.

Charles R. Swindoll a avut dreptate. Comentând Filipeni 4, el a spus: „Am descoperit că starea de bucurie nu are nimic de a face cu Citește în continuare »

Daniel Branzai

Poze cu sfinti

B27

B17

Olah_familie_pastori

Plah_portret

Olah_Sotie_cu_amintiri

Olah_portret_cu_sicriu

Olah_Familie_in_asteptare

Mai multe poze

Blog Stats

  • 190,799 hits