Viorel Clintoc

Privilegiat de poziţia de director al Seminarului Teologic Baptist, fratele Ioan Bunaciu a primit din străinătate în dar o maşină. Dumnezeu l a iubit însă suficient de mult, pe dânsul şi pe cei din jurul dânsului, ca să nu l lase în ruptul capului să ia şi carnet de conducere. Cu toată osteneala celor mai pricepuţi dascăli de la şcolile de şoferi şi cu toată trecerea în faţa autorităţilor de tot felul, fratele Bunaciu n a putut niciodată conduce maşina. Situaţia aceasta l a făcut să apeleze mereu la „unul şi la altul” pentru a l duce pe acolo pe unde avea treabă. Nu i de mirare că, dintre toţi seminariştii aflaţi pe atunci la studii, cei care aveau carnet de conducere se bucurau de o atenţie specială din partea dânsului. În promoţia mea, Viorel Clintoc a fost „şoferul directorului”, iar în cea mai mică cu doi ani, Beniamin Cocar s a bucurat de această „cinste”. Fratele Bunaciu avea deci de ales între ei doi, dar în majoritatea cazurilor prefera să apeleze la Viorel: „Mă,… ăsta este mai pocăit ca noi toţi şi mă simt mai în siguranţă când sunt cu «sfântul Domnului»!”

Beniamin, aflat de multe ori în contradicţii cu fratele Bunaciu, era un şofer mult mai „sportiv” decât Viorel. Lui îi plăceau maşinile de curse şi conducea. Sub apăsarea piciorului său pe pedala acceleratorului, maşina directorului se prefăcea parcă prin farmec într un… Lamborghini… Îi plăcea să se strecoare riscant prin trafic şi se grăbea întotdeauna să ajungă în timp record pretutindeni. Când, mai în glumă, mai în serios, fratele Bunaciu îi striga de alături: „Mai încet mă, că trecem pe lumea cealaltă!”, Beniamin răspundea prin întrebări cu două sensuri: „Şi nu suntem gata, frate director?”

Preferinţa fratelui Bunaciu pentru Viorel l a făcut pe acesta să lipsească de multe ori de la orele de cursuri. Unul dintre colegi, Ioan Lăpugeanu, i a dedicat chiar şi un catren:

„A trecut şi el prin şcoală,
Zi de zi şi an de an,
De-l căutai cumva prin clasă
Îl găseai… doar la volan.”

Viorel a ajuns peste ani un păstor priceput şi pocăit. În Statele Unite, fraţii l au ales ca preşedinte al Asociaţiei Bisericilor Baptiste din SUA şi Canada. L am reîntâlnit cu ocazia unei şedinţe ţinute joi, 21 noiembrie 2003, la Los Angeles. Depănând amintiri, el şi a adus aminte de marea influenţă pe care a avut o asupra creşterii lui Mircu Cocar, păstorul bisericii baptiste din Sibiu: „A fost un om de la care am avut multe lucruri de învăţat. Îmi aduc aminte că mi a spus odată: «Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce ştii, să nu faci tot ce poţi. Altfel, vei crede şi ce nu este adevărat, vei spune şi ce nu trebuie spus şi vei face şi ce nu trebuie făcut.»”