You are currently browsing the category archive for the ‘Dumitru Ghita’ category.

Ghita

De dincolo de coroana înflorată a cireşilor de mai, albastrul moale al văzduhului cernea linişte în inimile noastre pe jumătate adormite. Străbătând aburul obscur al amintirilor, de dincolo de vreme mă chema parcă glasul fratelui Dumitru Ghiţă.

De ce tocmai el? Ce mă impresionase aşa de durabil din umblarea noastră împreună? Iată câteva repere:

S‑a îmbolnăvit cu un diagnostic necruţător: cancer la pancreas. Doctorii nu i‑au dat niciun fel de şansă. Şotia a preferat să nu‑i spună. „Ce ştiu doctorii? a spus fratele Ghiţă, Dumnezeu este atotputernic.” Şi pentru că nu ştia medicină, dar credea în îndurarea lui Dumnezeu, a mai trăit ani mulţi şi buni, de parcă trecuse doar printr‑o gripă.

În România fusese ospătar şi apoi şef de sală la un restaurant. Întotdeauna atent şi amabil. „Clientul nostru, stăpânul nostru!” Se deprinsese să stea mereu ca într‑o poziţie de „drepţi”, cu mâinile pe lângă corp, capul puţin aplecat înainte, ochii atenţi şi zâmbetul familiar pe buze. Ştia cum să‑i „cinstească” pe toţi, să‑i mulţumească până şi pe cei mai cârcotaşi. Ştia unde preferă să stea fiecare dintre clienţii casei şi‑i conducea voios spre masa preferată.

Credea în Dumnezeu cu o teamă superstiţioasă, dar de întâlnit cu adevărat cu El s‑a întâlnit în America. S‑a botezat în biserica noastră, Bethel, din Anaheim, California, împreună cu Sofia, soţia lui. A fost un botez „grăbit”, de doar două persoane, pentru că familia Dumitru avea programată plecarea la rudele şi prietenii din România. Dorea să se ducă acolo cu legământul de credinţă pecetluit în apa botezului.

S‑a întors la Dumnezeu cu toată inima şi cu toată fiinţa lui. Avea o credinţă imensă, copilărească, naivă, ar fi spus unii, dar de neclintit. La întoarcerea din ţară, l‑am avut mereu la ceasul de rugăciune pentru probleme personale de luni seara. Nu venea pentru problemele lui. Venea să se roage împreună cu mine pentru problemele altora.

„Astăzi pentru ce ne rugăm, frate Daniel?” şi ceasul nostru de rugăciune zbura repede printre preocupările pe care le „discutam” cu Domnul. Pe atunci, una dintre problemele bisericii noastre era Citește restul acestei intrări »

Daniel Branzai

Poze cu sfinti

Blog Stats

  • 192,971 hits