You are currently browsing the category archive for the ‘Mircu Cocar’ category.

Omul acesta a fost o carte trăită pe picioare. Povestea vieţii lui ar putea ocupa volume întregi. Doar cine nu l‑a cunoscut personal, cine n‑a trecut pe la Sibiu în anii aceia, nu s‑a înfruptat din harul care se revărsa din dânsul şi din înţelepciunea răsucită în vorbe meşteşugit aranjate.

Am auzit de curând unul dintre episoadele din tinereţea dânsului. Se făcea că venise la biserica din Sibiu Marcu Nichifor, şi el tânăr şi arzând în focul dragostei dintâi pentru Mântuitorul, o dragoste care, spre deosebire de alţii, nu l‑a părăsit niciodată. A venit pe prima bancă şi s‑a aşezat lângă fratele Mircu. Dânsul l‑a privit trist şi i‑a reproşat: „Am auzit că m‑ai vorbit de rău şi ai spus cutare şi cutare lucru despre mine … Nu putem urca împreună la amvon astăzi.”

Marcu i‑a răspuns: „Aşa este frate. M‑a ispitit Satana şi am păcătuit faţă de dumneata. Iartă‑mă, te rog.”

„Bine, i‑a spus Mircu, cu un zâmbet care anunţa că trecuse furtuna, spune‑mi din ce text vrei să vorbeşti.”

Când oamenii se cunosc bine şi când pocăinţa este adevărată, iertarea vine şi ea numaidecât.

Anunțuri

Daniel Branzai

Poze cu sfinti

Blog Stats

  • 196,337 hits