Iosif Ignat

Sunt un frate din România, de la Sebeş‑Alba şi, citind al treilea volum din „Amintiri cu sfinţi” (pe primele două le‑am luat când au apărut), am văzut la sfârşit adresa dumneavoastră de net. Cu dumneavoastră m‑am întâlnit la Alba Iulia acum vreo doi ani, când aţi fost acolo cu o trupă de cântăreţi care au cântat grozav. Pentru mine a fost o surpriză deosebit de plăcută să vă întâlnesc şi să schimb câteva vorbe cu dumneavoastră, lucru pe care mi‑l doream de mult, dar nu vedeam cum ar fi fost posibil vreodată. Am cumpărat tot ce aţi scris, nu pentru că aş fi un fan al dumneavoastră, ci pentru că îmi place sufletul şi profunzimea cu care scrieţi şi, de asemenea, subiectele pe care le abordaţi.

Săptămâna viitoare va trebui să plec în Spania să ţin un studiu biblic cu tinerii dintr‑o biserică de lângă Madrid, unde sunt fraţii şi părinţii mei. Studiul va fi despre „Roada Duhului”, pe 10 lecţiuni şi un test de evaluare. Am două întrebări care mă frământă şi pe care aş vrea să vi le pun, legate de subiectul de mai sus:

1. Dacă dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare etc, constituie roada Duhului, de ce