Reluam firul marturiei din “Trandafirul alb”:

“Alta ocazie in care mi-a fost pusa la incercare credinta a fost atunci cand l-am vazut pe tatal meu, slab si bolnav, tarandu-se pe strada. Am privit la el cu manie, gandindu-ma ca nu luase niciodata legatura cu mine, nici macar in ziua mea de nastere, astfel ca acum nu ii datoram nimic, nici un fel de mila. Doream cu ardoare sa plec mai departe, dar inima mea, care fusese atinsa de Isus, imi spunea ca ar fi mai bine sa il duc la casa de misiune si sa-i dau un pachet cu mancare, cum faceam si cu alti oameni nevoiasi. Sabina mi-a reamintit ca, tot asa cum fusesem si eu iertata, trebuie sa invat si eu sa-i iert pe ceilalti. Tatal meu a fost uimit ca l-am ajutat, iar eu am fost si mai uimita de puterea lui Dumnezeu, care mi-a schimbat viata.

Anunțuri