You are currently browsing the category archive for the ‘Dambeanu’ category.

„Nu era el lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre lumină.” Oamenii au două posibilităţi să răspândească lumina: să fie ei înşişi lumină sau să reflecte lumina răspândită de alţii. Ioan Botezătorul a netezit căile pentru ca Isus Christos să poată veni la oameni. Ioan Dâmbeanu a ieşit din anonimatul mulţimii ca să răspândească lumina cunoştinţei de Dumnezeu prin intermediul benzilor de casetofon şi al casetelor audio.

Se spune că cine îi dă altuia un pahar cu apă în Numele Domnului Isus nu şi va pierde răsplata. (Matei 10:42)

Nu are importanţă dacă acest om a scos el însuşi apa din fântână sau doar a dăruit apa scoasă de un altul. Important este că apa a ajuns la cel însetat prin intermediul lui.

Pasiunea după adevăr şi dreptate l a mânat să facă parte, alături de Pavel Nicolescu, Nelu Târziu, Nelu Moldovan, Petru Cocârţău, Nicolae Rădoi şi Iuhaz Emeric, dintre întemeietorii „Asociaţiei pentru Libertate Religioasă şi de Conştiinţă” din România, care gemea sub dictatura lui Ceauşescu.

Ioan Dâmbeanu n a fost şi nici nu este predicator. Din dragoste pentru răspândirea Cuvântului a fost însă printre primii care au plătit aproape o avere pentru pe atunci nou apărutele magnetofoane „Tesla”. A colindat bisericile ca să adune predici şi cântări bune şi le a purtat apoi harnic înspre cei însetaţi după neprihănire.

Aceeaşi pasiune a răspândirii Cuvântului l a făcut să părăsească biserica Bellflower din Los Angeles, unde a funcţionat ani de zile ca uşier al adunării, pentru ca să se mute ca membru în biserica noastră, Bethel din Anaheim, unde a înfiinţat şi a condus departamentul de misiune prin casete audio.

Prin anul 2004, fratele Dâmbeanu a trimis nişte casete înregistrate la Bethel tocmai la Zalău. Acolo, pastorul penticostal le a dat unor doamne aflate în spital. În timpul vizitei de duminică dimineaţa, doctorul le a întrebat:
– Ce ascultaţi acolo?
– Ascultăm cuvintele lui Dumnezeu, că doar este sfânta duminică, a venit răspunsul.

Spre prânz, doctorul s a întors şi a cerut şi el să asculte casetele. Doamnele i le au dat cu plăcere. Peste puţină vreme, tot spitalul a aflat că trei medici s au „pocăit” şi L au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor.

Femeile creştine intraseră în spital ca paciente să fie tratate de doctori. În schimb, „leacurile” oferite de ele i au vindecat pe doctori de o boală mult mai grea şi incurabilă, boala păcatului. Doctorii le au tratat trupurile pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii. Ele le au tratat sufletele pentru dobândirea vieţii eterne. De la depărtare, când a aflat despre toate acestea, fratele Dâmbeanu I-a mulţumit lui Dumnezeu cu sentimentul unei datorii împlinite.

Iată o mărturie a unuia dintre „colaboratorii” fratelui Nelu:

„Am venit în anul l997 din ţară, cu o mare dorinţă: să îi văd pe fratele Richard şi pe sora Sabina Wurmbrand!
După 1989, am ascultat câteva casete în România cu mesajele dumnealui, am citit cărţile care au apărut la editura Stephanus, dar să le auzi vocea, să îi vezi faţă în faţă, chiar să le pui câteva întrebări, era ceva ce îmi doream foarte tare!

America însă are întinderea unui mare continent şi din statul în care eram, până în California, unde locuiau dumnealor, era o distanţă greu de parcurs, mai ales când este vorba despre veniturile unor proaspeţi emigranţi. Am început să mă resemnez, când cineva (vă mai amintiţi? aţi fost chiar dvs., frate Daniel) mi l a recomandat pe fratele Dâmbeanu. Şi aşa am comandat cele 40 de casete prelucrate. Când spun «casete prelucrate», înţeleg o predică încadrată perfect între cântări şi poezii cu acelaşi subiect.

Le am ascultat de mai multe ori, le am multiplicat de mai multe ori şi am trimis câteva seturi în ţară, apoi am dat şi la românii din Michigan. Ştiţi, cred, cum sunt mesajele fratelui Richard: nu te invită la o anumită confesiune creştină, ci te conduc spre o experimentare personală a dragostei Domnului Isus. Când am ajuns la această vână de izvor, credeţi că m am mai putut opri? Am sunat la fratele Dâmbeanu şi l am întrebat: «Ce casete mai ai, frate Ioan?» N a trecut mult şi am primit un catalog cu titluri de casete. Aşa se face ca din sutele de titluri de casete, culese în zeci de ani şi prelucrate de dânsul (ştiu că pentru fiecare munceşte peste 3 ore) «fonoteca mea de aur» s a îmbogăţit foarte mult. (Săptămâna aceasta m a sunat un frate şofer care era în cursă prin Georgia. Tocmai terminase de ascultat ultimele cinci casete cu mărturii, pe care le a primit tot de la misiunea fratelui Ioan. Mi a spus că le a ascultat cu lacrimi în ochi.)

În anul 2000, am multiplicat din casete şi le am trimis şi unor unchi de a mei în Canada. Nu a trecut mult şi m a sunat mătuşa şi mi a povestit plângând ce schimbare s a produs în familia lor, ce aplanare de situaţii.
În vara anului 2002, a venit fiul meu din România şi era cumva tare speriat de o ispită care i se părea prea mare ca să o poată birui singur. Dar a ascultat la rând «fonoteca de aur» cu casetele mele de la fratele Dâmbeanu şi s a rededicat Domnului. L am văzut apoi cum a crescut spiritual.

V am scris doar de aceste două întâmplări în care Dumnezeu a lucrat la inima oamenilor prin aceste casete. Ele sunt însă cu mult mai multe. Slăvit să fie Domnul! Ce frumos este sa lucrezi pentru Domnul acolo unde eşti, cu ceea ce ai la îndemână.” (Lidia Stâncel)

Sora Vila şi fratele Nelu Dâmbeanu au venit în America cu mulţi ani în urmă, dar America n a reuşit să le schimbe nici graiul şi nici traiul….

Duminică 7 martie 2004, sora Vila ne a spus o poezie care, venită de pe buzele unei persoane care a împlinit vârsta de… ani, a căpătat dintr o dată aureola unui mesaj testamentar:

Îndemn

Dac ai văzut un om murind vreodată,
Gândeşte te că ai aceeaşi soartă
Te aşteaptă aceeaşi groapă desfundată
Şi acelaş val spre veşnicii te poartă.

De blândul Christ să nu uiţi niciodată
Şi nu uita că El e a vieţii poartă
Cât viaţa n lume să trăieşti ţi e dată.
Iubeşte, crede, suferă şi iartă.

Nu te ngriji de ziua care vine,
Ziua de mâine las o n grija sorţii.
Trăieşte azi aşa cum se cuvine,
Având în minte pururi ceasul morţii.

Crezând deplin în viaţa viitoare,
Omoară tot ce i muritor în tine,
Strânge ţi comori în veci nepieritoare,
Ca n veci de veci să ţi fie ţie bine.

Daniel Branzai

Poze cu sfinti

Blog Stats

  • 193,556 hits