You are currently browsing the category archive for the ‘Marta Teodorescu’ category.
Primul pian este gata sa fie vandut de o profesoara universitara din inima Bucurestiului care se pregateste sa plece definitiv din tara la rudele ei din Canada. Casa este mare, frumos mobilata, iar pianul este integrat armonios in decorul camerei de zi. Cateva carti si niste lucrusoare asezate cu gust pe pian intregesc “ca la expozitie” o imagine cu aroma “clasica.” Totul in jur miroase a liniste si a eleganta.
Cumparatorul este un proaspat parvenit, imbogatit peste noapte si probabil peste gemetele multora. Chipul lui este arhetipul unui “burghez gentilom” din operele lui Moliere. L-am intalnit insa si in alte vremuri, pe care le traverseaza mereu constant si intotdeauna egal cu imaginea lui de impostor cultural, de om purtator de masca, de asudat, rau mirositor, pomadat cu tot felul de parfumuri “scumpe”. L-am cunoscut in timpul lecturilor obligatorii din timpul liceului sub numele de “Dinu Paturica”, om fara suflet, cocotat falos peste edificiul unui morman de suflete ucise. Si l-am revazut multiplicat in noianul de Citește restul acestei intrări »
Ce mica-i lumea! Ani de zile am fost fascinat de personalitatea unei femei deosebite din Pascani. Ani de zile m-am bucurat sa-i calc pragul casei. Ani de zile am pastrat prietenia familiei ei, am dialogat cu copiii ei prin spatiul virtual al Internetului si am urmarit progresul lor in Romania.
Azi, 18 Septembrie 2002, mi-a cazut in mana cartea “Trandafirul alb”, o autobiografie scrisa de Bianca Adler. La pagina 75 am citit cu uimire:
“Casa de copii Agape este condusa cu devotament de catre un cuplu in varsta, Petru si Marta Teodorescu, care au inima franta pentru multimea copiilor pe care nu ii pot primi. Marta se trage dintr-un cuplu mixt de origine ebraica si germana. Parintii ei, pe care i-am cunoscut foarte bine, au fost persecutati de nazisti, pentru ca erau evrei si de catre sovietici, pentru ca erau nemti. Tatal ei a murit intr-un lagar de concentrare sovietic. Cand era copil, Marta a fost ascunsa in casa familiei Wurmbrand, pentru a impiedica deportarea ei pentru crima de a avea sange german.”
Asadar, peste mari si tari, Dumnezeu ne confirma inca o data ca El si numai El este Cel ce ne randuieste pasii si face sa ni se incruciseze pasii pe cararile noastre de pelerini.
Amintiri cu sfinti 