În iarna lui 2007, le‑am făcut o vizită creştinilor baptişti români din Atena, Grecia. Atunci şi acolo mi‑am dat seama ce extraordinar de importantă este pentru greci lucrarea acestui om de excepţie, numit Spiros Zodhiates.

Concepută de el ca un ajutor pentru grecii vorbitori de limba engleză din toată lumea, revista „Pulpit Helps” este citită acum de foarte, foarte mulţi păstori şi lucrători creştini din America. Sunt şi eu unul dintre abonaţii ei. Iată un articol care dă pe faţă lucrarea lui Dumnezeu în inima acestui, pe atunci, tânăr grec:

„De ce nu eşti un Timotei?”

Mă întorceam acasă obosit după munca unei zile grele. Era pe vremea de dinainte de a mă înrola în armată. Pe drum, mi‑a răsunat în minte o întrebare ciudată, care nu ştiam de unde vine şi la care nu ştiam cum să răspund.

Întrebarea era: „Ai fost astăzi un Timotei?” Am căutat să o alung din minte ca pe un musafir nedorit, dar întrebarea se ţinea ca scaiul de mine. Abia când m‑am gândit la semnificaţia acestui nume, „Timotei”, am putut să găsesc un sens acestui gând care îmi răsărise în minte. „Timotei” este un nume compus din verbul ,,timo”, care înseamnă a onora, şi din substantivul „Theos”, care înseamnă Dumnezeu. Este un nume plin de importanţă, cum sunt mai toate numele din Orient. „Întrebarea mi‑a apărut dintr‑o dată într‑o cu totul altă lumină: „Ai trăit astăzi spre lauda lui Dumnezeu?” Zgomotul străzii a fost însă prea mare ca să mă pot concentra mai mult asupra acestei întrebări şi să‑i dau un răspuns mulţumitor.

Am revenit la această problemă când m‑am dus la culcare. Am îngenuncheat să mă rog, dar n‑am putut rosti ca altădată rugăciunea. „Ai trăit astăzi spre lauda lui Dumnezeu?” mi‑a răsărit iarăşi în minte. Un „Da” superficial şi a toate cuprinzător n‑ar fi fost „adevărul, tot adevărul şi numai adevărul”, aşa că am îngânat: „Doamne, Tu ştii că în parte am căutat să fac aceasta.” Atunci mi‑am dat seama că fusesem un aşa‑zis creştin „cu vâsle”, cum m‑ar fi numit E. Stanley Jones.

El ne spune în cartea lui că există trei feluri de creştini: cei „cu vâsle”, cei „cu pânze” şi cei „cu motor”.

Primul este creştinul puternic dependent de propriile lui puteri, străduindu‑se mereu să se descurce singur. Cel de al doilea este dependent de vânturi şi de valuri, adică de circumstanţe. El ştie că nu se poate descurca singur şi că depinde în foarte mare măsură de ceilalţi. Dacă cei din jur vor fi de acord cu el şi dacă‑l vor ajuta, va reuşi să meargă mai departe. Al treilea fel de creştin este pus în mişcare de energii dinăuntrul lui şi înaintează şi atunci când vântul îl ajută şi atunci când vântul îi stă împotrivă. Vremea rea s‑ar putea să‑l facă să meargă mai încet, dar este sigur că nu va reuşi să‑l împiedice să‑şi îndrepte barca spre portul din ţara biruinţei spre care se îndreaptă.

În preziua respectivă nu reuşisem să fiu un Timotei veritabil pentru simplul motiv că încercasem să ajung în ţara bucuriei şi biruinţei vâslind din răsputeri cu mâinile mele şi aşteptând vremea prielnică şi uitându‑mă peste tot după ajutorul oamenilor. Vai! Vâslele şi mâinile mele nu fuseseră destul de puternice ca să facă faţă circumstanţelor nefavorabile ale vieţii. Dacă barca mea ar fi avut un motor, cârmaciul ei ar fi reuşit să fie un adevărat „Timotei”, iar răspunsul la chinuitoarea mea întrebare ar fi putut fi un răsunător „Da”.

Cum eşti tu? Îl slăveşti tu prin viaţa ta pe Dumnezeu? Eşti cu adevărat un „Timotei”? Recunosc, nu este uşor să fii un astfel de om, dar este posibil să ajungem un asemenea creştin prin puterea Celui care ne iubeşte şi care S‑a dat pe Sine Însuşi pentru noi, punându‑ne astfel la dispoziţie tot ceea ce ne trebuie ca să nu mai vâslim prin neguri, nesiguri unde vom ajunge.

Ţine minte că întrebarea cere un răspuns direct şi personal. Ce vei răspunde?

Anunțuri