Pe vremea copilariei mele, tata obisnuia sa desfaca cate un ceas desteptator si, din arcul masinariei, sa-i faca mamei mele un fel de margine la palaria care trebuia sa-i stea pe cap. Cred ca ceasul de masa folosit pentru aceasta “extractie” se numea “CFR”.

Cautand sa-l imit pe tata, m-am apucat si eu, copilareste, sa ma joc cu maruntaiele ceasului. Asa am descoperit ca masurarea timpului se face prin miscarea diferitelor “rotite”. Una este purtatoarea limbi care arata orele, alta este purtatoarea limbii care arata minutele, altele regleaza aratatorul soneriei, iar altele, mai mici sunt rotite de legatura care transmit miscarea intre rotitele mai mari. Ori de cate ori am incercat sa pun ceasul la loc, mi-au ramas mereu cateva rotite … in plus. Am constatat insa ca fara ele … ceasul nu merge! Chiar si cele mai mici rotite sunt strict necesare pentru buna functionare a ceasului.

Vladimir Pahomi nu este un nume foarte cunoscut pentru majoritatea crestinilor romani. El a functionat ca una din acele “rotite mici”, fara care nu se poate face miscarea “rotitelor mai mari” din ceasornicul cel mare si important al “desteptarilor” religioase.

De cand il cunosc, Vladimir a stat in preajma oamenilor din prima linie. Mereu la dispozitie, mereu gata de plecat la drum, mereu gata de risc si de osteneala.

– “Talos, ne trebuie cineva sa ne duca cu masina!”

– “Lasa ca-l chem pe Vladimir.”

– “Ne trebuie cineva sa fuga dupa Pavel Nicolescu!”

– “Lasa ca-l trimit eu pe Pahomi.”

– “L-a luat iar pe Popescu la ancheta. Trebuie sa anuntam in Biserica.”

– “Lasa ca anunta Vladimir.”

– “Trebuie cineva sa tina ora de rugaciune!”

– “O s-o tina Vladimir.”

– Frate Yon, trebuie cineva care sa ridice problema aceasta delicata in adunarea generala a Comunitatii.”

– “Lasa ca o ridica Vladimir.”

– “Cine-l duce pe Olah?”

– “Aranjam cu Pahomi.”

– “Cine face procesul verbal? Ne trebuie un secretar de zi.”

– “Este aici Vladimir Pahomi.”

– “Unde tragi frate Gug cand ajungi la Los Angeles?”

– “La Vladimir, unde sa trag? La Vladimir, ca intotdeauna.”

Saraca sora Lenuta, sotia lui Vladimir! Numai ea stie ce viata a dus alaturi de omul acesta pus pe altar trup si suflet, mereu la dispozitia Domnului si a celor ce-L slujesc pe El.

Pe vremea cand se faceau “memoriile” catre conducerea tarii si catre Ceausescu, pastorii nu aveau aproape niciunul masina. Cel care i-a dus pe toti si pe fiecare, in mai toate directiile pentru ca sa fie la toate sfaturile de taina a fost … Vladimir “cel fara frica.”

Daca este adevarat ca Dumnezeu ii va rasplati fiecaruia dupa osteneala sa, Dumnezeu va trebui sa-i dea lui Vladimir ceva in schimbul Fiatului 850 pe care l-a distrus in drumuri fara numar facute ca vizitiu al pastorilor. Astazi la Alexandria, maine la cine stie ce inmormantare, poimaine la gara, … Zile pe drumuri, nopti nedormite …

In Los Angeles, chiar din zona in care locuieste acum familia Pahomi, s-a construit o noua autostrada care duce exact pana la aeroportul International. Mai in gluma, mai in serios, prietenii au numit aceasta noua artera de circulatie “autostrada lui Vladimir”, facuta expres pentru musafirii lui, sa ajunga mai repede si mai direct de la aeroport … la el acasa.

Judecata si rasplatirile lui Dumnezeu nu se vor face dupa cantitatea sau specificul slujirii facute, ci dupa calitatea ei si, mai ales, dupa credinciosie. “Multi dintre cei dintai vor fi cei de pe urma, si multi dintre cei de pe urma vor fi cei dintai.”

Dea Dumnezeu ca “in ziua aceea”, sa fim cat mai multi dintre “cei din fata.”

Anunțuri