Pentru ca nu exista aproape nimic scris de acest extraordinar predicator, iata transcrierea mesajului sau rostit la Conventia Asociatiei Bisericilor Baptiste Romane, tinuta la San Francisco in 31August 2002. (Frate Pavel, trebuie sa-mi cumparati un casetofon in schimbul celui pe care l-am stricat ca sa fac aceasta transcriere!) Predica a fost bazata pe textul din Faptele Apostolilor 4:23-31.

“Am sa spun cateva cuvinte inainte de predica, despre “Diaspora romaneasca”. Romania, ca fosta tara comunista din sud-estul Europei, deci nu din Africa sau Asia, are cea mai puternica diaspora religioasa. Este un fenomen specific al fostei Romanii comuniste. Nici Ungaria, nici Bulgaria, nici Cehoslovacia, nici fosta Uniune Sovietica nu are o diaspora religioasa atat de raspandita cum are Romania. Pretutindeni, diaspora romaneasca, chiar daca aparent este slaba, Il cauta pe Dumnezeu. Dupa aprecierea mea, avem pe teritoriul Statelor Unite cel putin doua sute de biserici romanesti, incepand de la baptisti si pana la ortodoxi.

Aceste biserici sunt slujite de peste 250 de slujitori religiosi: baptisti, adventisti, pentecostali, crestini dupa evanghelie, cativa romano catolici si foarte multi ortodocsi. Numai in New York avem doua biserici baptiste, o biserica pentecostala, o biserica adventista, sapte sau opt biserici ortodoxe, o biserica greco catolica.

Avem crestini romani  raspanditi in, se pare, 12-14 tari din Europa. Pot spune din toata inima: Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti cei ce-L cautati pe Dumnezeu pretutindeni. Aproape toti ati venit in America pentru securitate economica, religioasa sau politica. Se pare ca atacul terorist din 11 Septembrie anul trecut a distrus mitul acesta cu care am venit din Romania” Eu am stat cu Securitatea romana patru luni si jumatate la poarta si pot spune ca au fost mai buni decat teroristii, nu m-au omorat. Am o dovada ca nu m-au omorat: faptul ca sunt aici. (hohote de ras)

11 Septembrie 2001 a distrus mitul securitatii americane si a demonstrat tuturor ca nu exista siguranta nicaieri. Exista siguranta numai in Dumnezeu si Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti aceia care v-ati pus nadejdea in Dumnezeu, nu intr-un sistem politic sau altul.

Imi place sa ma uit la dumneavoastra. Pe multi va cunosc. Pe fratele Popescu il cunosc de patruzeci de ani, pe fratele Negrut il cunosc de treizeci de ani, pe fratele Geabau de treizeci si cinci de ani, dar … din patriotism local vreau sa-i salut pe ploiesteni.

Spun tuturor romanilor care vin in Statele Unite ca cel mai important lucru aici nu este sa agonisesti lucruri materiale, nu este sa te realizezi, desi si acesta este un lucru important, ci este sa ramai statornic in credinta in Dumnezeu.

Textul pe care l-am citit este o rugaciune a bisericii primare, o rugaciune plina de invataminte, o rugaciune a unor oameni care sunt credinciosi si o rugaciune care este bogata in doctrina.

Auzim mereu din partea credinciosilor sa nu tinem predici grele, pentru ca oamenii sa inteleaga. Eu nu impartasesc parerea aceasta. Eu cred invers, ca trebuie sa tinem predici grele tocmai ca ei sa inteleaga! Va rog sa faceti eforturi ca sa intelegeti predica … Eu vorbesc repede si … asta este defectul meu, dar nu este vina mea. Vina este a dumneavoastra, ca nu ma puteti urmari! (hohote de ras)

Important este ceea ce am citit astazi ca motto al acestei Conventii: “Sa umblam in lumina lui Dumnezeu!”
Care este lumina lui Dumnezeu ? Cuvantul Lui este lumina Lui. Biserica sta sub autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu. Orice biserica, orice confesiune care iese de sub autoritatea Cuvantului este in pericol sa ia drumul ereziei. Pe langa Cuvantul lui Dumnezeu este si a treia persoana a Sfintei Trinitati, care “ne lumineaza” mintea noastra ca sa pricepem Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca, de fapt, exista doua lucruri:
Putem sa avem Cuvantul, putem sa avem o teologie sau o doctrina foarte corecta, foarte conservatoare, dar sa nu o intelegem! Poate sa fie ortodoxie moarta, daca nu este luminata de Duhul Sfant. Si invers …
Putem sa avem o calauzire a Duhului care nu este luminata de cuvantul lui Dumnezeu si atunci aceasta calauzire este invadata de … duhuri rele.

Deci, Cuvantul nu este impotriva Duhului Sfant si Duhul Sfant nu este impotriva Cuvantului. Sunt frati in aceiasi familie.
Mi-a spus odata un credincios:
“Frate, eu am asa experiente minunate cu Duhul Sfant, ca nici chiar in Biblie nu sunt! …” (hohote de ras)
I-am spus: “Nu se poate asa ceva. Este cu neputinta! Este cu neputinta! Textul Scripturii confirma lucrarea Duhului si textul Scripturii este iluminat prin prezenta Duhului Sfant.

Vedem in text cum apostolii Domnului se intorc la ai lor si povestesc, relateaza bisericii un act de persecutie. “ … si le-au istorisit tot ce le spusesera preotii cei mai de seama si batranii”.
Daca va uitati cu atentie la versetul 23 veti vedea ca totul este la plural: “li s-a dat drumul”, “s-au intors”, “au istorisit”.

Biserica primara nu era o biserica individualista. “Crestinul individual” nu este de fapt o invatatura a Noului Testament, ci este o inventie a crestinismului modern. Este adevarat ca noi, evanghelicii, credem ca suntem mantuiti prin credinta personala in Isus Christos. Nu ma poate mantui preotul. Nu ma poate mantui pastorul, comitetul bisericii sau papa de la Roma. Dar, in acelasi timp, credinciosul traieste in Biserica. Exista o expresie in teologia ortodoxa care spune ca “nu exista mantuire in afara Bisericii.” Noi am putea sa o corectam, spunand: “In mod obligatoriu, cei ce sunt mantuiti formeaza Biserica! Este cu neputinta sa-ti traiesti viata crestina in afara Bisericii!”

Un crestin individualist care proclama mesajul anti biserica, nu este de fapt un crestin! Noul Testament cuprinde viata celor mantuiti prin credinta personala in Isus Christos, dar este in acelasi timp viata celor care traiesc in “comunitate”, in Biserica, in trupul lui Christos. In trupul acesta al carui Cap este Christosul in slava!

“Dupa ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor si le-au istorisit tot ce le spusesera preotii cei mai de seama si batranii.”  Este foarte interesant, daca ne-am uita mai cu bagare de seama la acest cuvant. Petru si Ioan sunt trasi la raspundere pentru o minune facuta in Numele Domnului nostru Isus Christos, sunt anchetati, sunt persecutati, dar persecutia aceasta se intampla de fapt dupa ce se pogoara Duhul Sfant. Vedem de aici ca o experienta bogata cu Duhul Sfant nu inseamna ca esti lipsit de persecutie sau de greutati. Duhul Sfant nu este o putere pe care s-o putem manipula. Conflictul nostru cu unii frati charismatici nu consta in faptul ca noi nu cunoastem Duhul Sfant, ci ca in limbajul si conceptia unor astfel de frati charismatici Duhul Sfant a ajuns sa fie manipulat, a ajuns sa fie manevrat. Trebuie s-o spunem foarte clar si raspicat: atitudinea de viata in care Dumnezeu este manipulat nu este religie, ci este magie …  si am vazut, de pilda, oameni care poruncesc Duhului Sfant, care sunt obraznici cu duhurile rele, care poruncesc duhurilor rele. Insa cel chemat in lucrarea lui Dumnezeu trebuie sa dea dovada de smerenie. Exista asa numitul “serviciu de exorcism”. Oameni care se joaca cu Dumnezeu, care cred ca Dumnezeu este un fel de jucarie pe care o pot manevra ei.

Astfel de oameni se plaseaza pe ei insisi nu in domeniul religiei, ci in acela al magiei.
In magie, oamenii Il manipuleaza pe Dumnezeu. In religie, chiar de multe ori in religiile necrestine, in religiile monoteiste, asa de putin cum stiu oamenii, ei nu-l manipuleaza pe Dumnezeu, ci se pleaca inaintea lui Dumnezeu, i se inchina si promit sa Il asculte. Sa avem grija sa nu confundam religia crestina cu magia.
Dar sa revenim la textul pe care l-am citit, si anume, la faptul ca daca ai avut o revarsare a Duhului Sfant peste viata ta asta nu inseamna ca vei fi scutit de persecutie si de greutati. Poate ca unul din cele mai grele si mai curioase texte din Noul Testament este acela care relateaza ca Domnul Isus Christos, dupa botezul Sau in Iordan, la care s-a produs o revarsare a Duhlui Sfant, o manifestare glorioasa a Sfintei Trinitati, a fost dus de Duhul Sfant in pustie. Textul relateaza si despre motivul pe care l-a avut Duhul Sfant in aceasta ducere in pustie: “Ca sa fie ispitit de diavolul”. Umplerea cu Duhul Sfant ne pune intr-o pozitie de adversitate cu puterile ostile lui Dumnezeu si este normal ca ele sa se dezlantuie asupra noastra cu toata dusmania.

Mai departe, textul din Faptele Apostolilor ne arata felul in care s-au adresat apostolii catre Dumnezeu: “Stapane Doamne, care ai facut cerul. pamantul, marea si tot ce este in ele!”

Vedem in al doilea rand cum aceasta rugaciune, pe langa faptul ca scoate in evidenta unitatea credinciosilor in Biserica, proclama dreptul de “Stapan” pe care-L are Dumnezeu! Este foarte interesant, este foarte curios! Contextul ni-i prezinta ca pe niste oameni care sunt persecutati, care n-au putere, sunt obligati sa plece din loc in loc, sunt supusi persecutiei si totusi … ei Il numesc pe Dumnezeu “Stapan”!

Puteau sa-L traga la socoteala si sa spuna: “Daca esti Stapan, de ce lasi sa ni se intample toate aceste lucruri? Nu suntem noi ai Tai? De ce-i lasi pe dusmanii Tai sa ne persecute? De ce le ingadui sa fie asa de obraznici si indrazneti?”

In rugaciunea lor insa, ei Ii recunosc lui Dumnezeu dreptul de “preferat” al creatiei: “Stapane care ai facut marea, pamantul si tot ce este in ele”.

Frati si surori, am spus de multe ori, Dumnezeu n-a creiat lumea pentru ca “avea nevoie” de ea! El statea tot asa de bine si fara ea. Dumnezeu n-are “nevoie”! Marele miracol nu sta de fapt in faptul ca Dumnezeu a creat lumea din nimic, “ex nihilo”, ci in faptul ca … a creat-o. A facut acest lucru din libertate, nu din necesitate. Si-am putea spune ca a creat-o ca sa-I faca probleme! Si inca ce probleme!
Totusi, Dumnezeu este Stapanul acestei lumi! Dumnezeu a creat o lume care este impotriva Lui! Si Dumnezeu a creat o lume in care L-a trimis sa se intrupeze pe Fiul Lui, pentru ca lumea aceasta sa-L respinga, sa-L puna pe cruce si  prin acest act criminal neinteles de mintea omeneasca sa ne ofere un “Rascumparator”! Dupa parerea mea, teologia nu este asa de mult o stiinta a raspunsurilor, ci o stiinta a intrebarilor, a tainelor! Intr-o lume ca aceasta in care ne aflam noi acum, in care Dumnezeu si tot ce este al Lui sufere, apostolii proclama “stapanirea” lui Dumnezeu si dreptul Lui de proprietate ca si Creator al ei.

Lumea nu exista in virtutea unei necesitati absolute … ea poate la fel de bine sa dispara. Ea este, dar nu este necesar sa fie!  Asta este marea minune: ca Dumnezeu a creat o lume de care n-avea nevoie, o lume care I-a facut probleme si a creat o lume pe care vrea sa o rascumpere, s-o mantuiasca.

O alta doctrina despre care ne vorbeste textul nostru se gaseste in versetul 25: “Tu ai zis prin Duhul Sfant, prin gura  parintelui nostru David, robul Tau …”. In rugaciunea aceasta a bisericii primitive, credinciosii proclama ca Biblia, atat cat o aveau ei atunci la dispozitie, este Cuvantul lui Dumnezeu! Va rog sa observati aici ierarhia: “Tu”, adica Dumnezeu, “ai zis prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David.” Si apoi citeaza un citat din Vechiul Testament, din cartea Psalmilor. Biserica primara recunoaste autenticitatea Vechiului Testament ca si Cuvant al lui Dumnezeu. Aceasta se face prin expresia: “Tu ai zis”!
Acest verset mai are si o alta informatie pentru noi: Dumnezeu vorbeste prin oameni! “Tu ai zis prin gura parintelui nostru David”. Creatorul lumii din versetul 24 devine in versetul 25 “revelatorul” care se marturiseste pe Sine prin oameni. Creatia este frumoasa, “cerurile spun slava lui Dumnezeu.” Structura unui atom ne arata intelepciunea lui Dumnezeu. Un atom de uraniu are 92 de electroni care se invartesc in ordine fara politisti, fara legi de circulatie si asa mai departe. Dumnezeu care a creat lumea aceasta, cosmosul acesta atat de complicat este si Autorul Sfintelor Scripturi. Dumnezeu se reveleaza prin Duhul Sfant care a inspirat un instrument uman sa scrie.

Mai departe se vorbeste depre altceva: “Pentru ce cugeta noroadele lucruri deserte? Imparatii pamantului s-au rasculat, si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau”. O caracteristica a impotrivirii oamenilor fata de Dumnezeu este ca ea se manifesta cu precadere fata de lucrarea lui Dumnezeu prin Isus Christos. Asta ii caracterizeaza aproape pe toti oamenii. Si in America, de pilda, sunt oameni care in foruri politice, intelectuale, internationale proclama numele lui Dumnezeu. Asta este inca acceptat. Dar imediat ce se ridica cineva sa proclame Numele Domnului Isus Christos se naste impotrivirea si revolta! Exista clar o repulsie. o impotrivire a oamenilor fata de lucrarea facuta de Isus Christos. Exista o ura bine organizata. Exista niste oameni care calca in picioare sangele Legamantului. Traim intr-o lume care este revoltata impotriva lui Dumnezeu si impotriva Unsului Sau. Biserica primara recunoaste lucrul acesta. Dar cum sa traim intr-o lume creata de Dumnezeu , si revoltata acum impotriva lui Dumnezeu? Se poate trai in locul acesta? Gasim noi un element care sa ne mangaie?  Altfel inseamna ca noi traim o tragedie, daca Dumnezeu a creat o lume si lumea este impotriva Lui, unde va ajunge lumea?

Sa nu uitam insa un lucru: Ascultati ce scrie aici:

“In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant Isus, pe  care   L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel, …” (Fapte 4:27)

Rugaciunea Bisericii primare recunoaste ca puterea politica  s-a unit cu puterea religioasa; liderii Israelului au fost impotriva lui Isus Christos si din punct de vedere moral ei sunt vinovati. Acesta nu este antisemitism! Noi ii iubim pe evrei. Problema Israelului nu este nici de teritoriu, nici de PLO, nici Arafat, ci este vorba ca ei, ca popor, L-au respins pe Mantuitorul. Asta este marea problema cu care sunt confruntati si, de fapt, aceasta este marea problema cu care se va confrunta orice om nemantuit care pleaca din lumea aceasta.  Este marea problema cu care trebuie sa ne confruntam toti!

Odata a fost tinuta o conferinta aici in Statele Unite, a unor teologi evanghelici si acolo s-a ridicat problema “substituirii”. Cum este omul mantuit? Rabinii evrei declara raspicat: “Nu avem nevoie de “Mijlocitor”! Sa nu uitati: conflictul sfantului Pavel nu a fost asa de mult cu “Neamurile”, ci chiar cu poporul sau! Ura lor a fost impotriva lui Isus Christos. Si aicea este vorba de un “miracol”. Aceasta ura L-a pus pe Fiul lui Dumnezeu pe cruce., pentru ca noi sa avem “sangele care ne mantuieste de toate pacatele” … Iar, daca cititi in Romani, capitolul unsprezece, apostolul Pavel, in vreo patru, cinci versete proclama acest adevar curios si anume ca datorita “lepadarii lor” noi am capatat indurare, ca si ei, la vremea cuvenita, sa capete indurare. Apostolul Pavel nu poate sa mearga mai departe cu explicarea, ci se multumeste sa-L laude pe Dumnezeu. Teologia, de fapt, se infunda in “mister” si atunci se varsa in “doxologie”, adica exista o capitulare a mintii si o inchinare care-L lauda pe Dumnezeu dincolo de limitele intelegerii noastre.

Exista doua metode: fie sa-I faci lui Dumnezeu un proces logic si sa-L intrebi: “De ce asa? De ce asa? De ce asa?” si problemele se vor complica si mai rau ….  sau sa ingenunchiezi si sa spui: “Slava Tatalui si Fiului si Duhului Sfant! Dumnezeu este Stapan, Domn si Mantuitor!”

Dar, sa revenim la text … Desi oamenii sunt rai, desi s-a intamplat un fapt curios si anume ca poporuol lui Dumnezeu s-a unit cu Neamurile impotriva lui Isus Christos si L-a pus pe Fiul lui Dumnezeu pe cruce, tutusi, Biserica primara intelege si recunoaste ca prin faptele lor rele, oamenii acestia implineau un plan al lui Dumnezeu stabilit, ales, predestinat din vesnicie.

Cum se impaca una cu alta va rog sa nu ma intrebati, caci nu stiu cum sa raspund … Dar asa spune aici: “… ca sa faca tot ce hotarase mai dinaite mana Ta si sfatul Tau.” (Fapte 4:28). Daca n-ar fi existat aceasta completare, totul ar fi fost trist si pesimist. Exista insa aceasta explicatie si anume: adevarata problema este ca Dumnzeu hotaraste intr-adevar toate problemele, decreteaza toate evenimentele, ramane bun, atot bun si atot intelept, isi realizeaza adeseori planul prin oamenii rai si prin pacatele lor, iar oamenii rai, pentru pacatele lor, raman responsabili pentru tot ceea ce fac. Cum se explica aceasta? Nu stiu, dar zicea odata Iosif, fiul lui Iacov: “Voi ati vrut sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine.” Fraza cuprinde problema “providentei misterioase” a lui Dumnezeu prin care El ramane atotputernic si bun, si se foloseste de oameni. Ei sunt vinovati pentru ceea ce au facut, dar Dumnezeu ramane in final bun si Dumnezeu ramane drept. Oamenii sunt vinovati ca L-au rastignit pe Fiul lui Dumnezeu, dar, de fapt, rastignirea era in planul vesnic al lui Dumnezeu, ca sa ne dea un Mantuitor. Cum pot oamenii scapa de vinovatia aceasta?

Ingenunchind la cruce si spunand: “Doamne, eu sunt rau, sunt pacatos, dar cer iertare de la Tine. Iarta-ma de dragul Fiului Tau, Isus Christos.”

M-am gandit uneori la problema “ispasirii”, a mortii  mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu pe cruce. De fapt, cand noi spunem: “Tatal meu, mantuieste-ma de dragul sangelui lui Isus Christos”, noi spunem lucruri pe care nu le intelegem … “Doamne, iarta-mi pacatele de dragul celui mai mare pacat, acelei mai mari crime pe care am comis-o noi ca oameni fata de Fiul Tau si fata de Tine … Eu nu pot sa inteleg ce dreptate este asta, dar stiu ca asa Yi-ai implinit Tu planul Tau de mantuire. Imi este insa deajuns ca Tu, in intelepciunea Ta misterioasa, ai facut ca lucrurile rele pe care le savarsesc oamenii sa implineasca planul Tau! Slavit sa fie Numele Tau!”

Evreii de atunci au spus: “Sangele lui sa cada asupra noastra si asupra copiilor nostri”, si ca sa scape de vinovatia aceea, ei trebuie sa spuna astazi aceleasi cuvinte: “Sangele Lui sa cada asupra mea sa ma mantuiasca de toate pacatele”.  Aceasta este minunea jertfei lui Isus Christos.

Mai departe, ei zic: “Si acum, Doamne, uita-te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala.”  Ei nu-si ameninta prigonitorii. De fapt, atunci nu era o perioada de democratie … nu puteai sa scrii cuiva ca sa te aperi. Lumea era o dictatura. Nu puteai sa protestezi. Nu exista ONU, nu exista “Amnest] International” … Singura lor cale era sa se roage! Noi avem astazi si alte metode! De aceea suntem atat de slabi in rugaciune! (hohote de ras)

Ceea ce este curios este ca scriitorii Noului Testament nu se preocupa prea mult de dusmanii lor. Ii trec sub tacere. Daca cititi cartea Apocalipsei, Ioan vorbeste o singura data despre ei. Noi vorbim foarte mult: Securitatea m-a anchetat de treizeci de ori, mi-a facut si mi-a dres, … Toti vorbim asa. Ioan insa scrie doar un singur verset despre ei, atunci cand spune ca a fost exilat in insula Patmos din pricina marturiei lui Christos. Cine l-a exilat? Cum s-a intamplat? Ioan tace din gura. De ce? Pentru ca viziunea slavei Domnului Isus Christos era asa de mare si asa de mult l-a coplesit incat a uitat de tot ceea ce i-au facut oamenii. Ce fac oamenii nu este important. Important este ceea ce Dumnezeu face! Cu noi, pentru noi si pentru slava Lui.

“Si-acum, Doamne, uita-te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala si intinde-ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui sfant, Isus”  (Fapte 4:30-31).

Isus Christos era in slava, era viu. El a inviat. Perioada cea mai curioasa din viata Domnului Isus Christos a fost cea dintre inviere si inaltare. Textul biblic ne vorbeste foarte putin despre ea. Este o perioada foarte interesanta. Mantuitorul i s-ar fi putut arata lui Caiafa si sa-i spuna: “Uite, am inviat!” Putea sa faca o “apologetica vie”. Chiar si aceea facuta fata de ucenicii Lui pare atat de slaba … le arata mainile si picioarele Lui . Foloseste o predica foarte scurta. Pentru una ca aceea as cadea la examen la facultatea de teologie de la Bucuresti. Le spune: “Pace voua!” Asta-i apologetica ?  El nu vorbeste de Iuda, de Pilat, de Irod, nu vorbeste absolut nimic … , ci intra intr-o perioada foarte “stranie”.

De multe ori, oamenii lui Dumnezeu au mentalitati foarte stranii. Nu vorbesc despre dusmanii lor sau chiar ii binecuvinteaza pe prigonitorii lor. Se roaga pentru ei. Imi aduc aminte ca Richard {urmbrand a publicat odata o stire despre un anumit ministru |GB care ii persecuta pe crestinii din Uniunea Sovietica. Noi ne-am fi asteptat ca el sa ne indemne sa facem un apel pentru destituirea lui, dar fratele Richard a scris doar atat: “Rugati-va pentru el.”

Credinciosul are o anumita logica a lui pentru ca traieste intr-o anumita lume a lui. Se spunea, in timpul comunismului, ca noi suntem niste fanatici. Orice om este intr-un anumit fel “fanatic”. Ei erau comunisti “fanatici”.  Orice om traieste intr-un univers al lui. Un matematician traieste intr-o lume a numerelor. Altii traiesc in lumea masinilor. Si credinciosul; traieste intr-un univers al lui. Cel care nu face asta se programeaza singur pentru dezastru. Se condamna sa fie strivit de lumea celorlalti in care este silit sa traiasca. Un artist traieste intr-o lume a lui. Si noi trebuie sa ne construim o lume a convingerilor noastre. Trebuie sa traim in lumea lui Isus Christos. Trebuie sa consideram ca am fost inviati cu El si ca am fost asezati deja sa traim in locurile ceresti impreuna cu Christos. Universul acesta pe care-l cladim prin informatiile Scripturii este real. El vorbeste depre Isus Christos care se uneste cu Biserica si formeaza un trup mistic, trupul Lui. Noi trebuie sa ne transmutam in acest univers christic. Altfel suntem expusi la lumea de afara.

Daca te doare o masea si te gandesti tot timpul la ea, nu mai poti de durere. Dar daca te gandesti la o problema de matematica, durerea de masea a disparut … (hohote de ras), dupa cum o mica nenorocire dispare printr-o mare nenorocire. De pilda, daca in momentul acesta am dureri de cap si primesc vestea ca mostenesc un milion de dolari, nu ma mai doare capul. (hohote de ras) … Pai, noi am mostenit mai mult decat un milion de dolari, am mostenit Imparatia lui Dumnezeu! De ce sa ma mai gandesc la toate problemele mele ?

Orice credincios trebuie sa-si aibe un univers specific, real, in care sa traiasca. Cine nu traieste in universul lui Christos este un om nenorocit. Cand eram student, am citit intr-un manual de estetica a lui Tudor Vianu ceva despre un pictor francez, Perot, care picta numai peisaje, numai copaci. Fiecare pictor are o manie, Qsta picta copaci.  Un prieten l-a dus la o padure de langa Paris si i-a spus: “Ce vezi?” El a raspuns: “Copaci”. Prietenul l-a contrazis si i-a spus: “Ba nu, eu vad numai panze de Perot!” Tot asa un credincios pasionat de Biserica vede peste tot numai sfinti. El ii vede pe toti sfinti.  De multe ori eu ma duc la Biserica si ma uit la oameni: ala face asa, ala face asa … , dar cine m-a pus pe mine sa-i judec pe “aia”? Eu trebuie sa traiesc in lumea pe care mi-o descrie Duhul Sfant in Cuvantul lui Dumnezeu. Cine nu are aceasta lume este un om nenorocit.

Ultimul apel din rugaciunea aceasta a Bisericii primare este la o interventie divina: “Si intindeti mana …”
Vedem cum Duhul Sfant ii calauzeste in rugaciune si ei cer ca sa se faca aceste minuni si semne pentru ca Numele lui Isus Christos sa fie proslavit. Cartea Apocalipsei Il numeste pe Domnul Isus Christos, “Imparatul imparatilor si Domnul domnilor”. El este de fapt regele “de drept” al intregii omeniri. Eu cred in sensul adevarat al cuvantului. Nu am o conceptie medievala, ci biblica. Cred ca toti presedintii, regii, liderii de orice nuanta politica primesc puterea de la Isus Christos. Acest Imparat al imparatilor nu se schimba, nu mai moare. A fost odata omorat, dar a inviat si acum este viu in vecii vecilor.  El nu vine la guvernare prin vot, nu guverneaza in virtutea unei Constitutii, si asa mai departe, ci este “Domn al domnilor” si “Rege al regilor”! (Aleluia!) El dispune cand puternicii lumii sunt adusi pe scena istoriei si cand sunt inlaturati. Apostolii cer aici ca in Numele lui Isus sa se faca multe minuni “in Numele Robului Tau celui sfant, Isus”, Cel care a fost rastignit, Cel care a inviat, Cel care a facut ispasire pe cruce pentru pacatele noastre, Cel ce este “substituitul nostru inaintea lui Dumnezeu, Cel ce este Reprezentantul nostru, Cel ce este Capul Bisericii, Cel ce este Marele Preot care a intrat in Sfanta Sfintelor o data pentru totdeauna, nu cu sange de animale, ci cu insusi sangele Sau, obtinand pentru cei ce-L iubesc, prin Duhul Sfant, o mantuire vesnica. (Amin! Aleluia!)

Si ultimul lucru pe care vreau sa vi-l spun este invatatura din versetul 31: “Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati, toti s-au umplut de Duhul Sfant, si vesteau Cuvantul lui Dumnezeu cu indrazneala”. Biblia proclama prin aceste text ca exista mai multe umpleri cu Duhul Sfant. Dupa cate inteleg eu din Scriptura, orice credincios are Duhul Sfant, dar nu orice credincios are o plinatate a Duhului Sfant. Toti il avem, caci “cine n-are Duhul Sfant nu este a lui Christos”. “Duhul nostru marturiseste impreuna cu  Duhul lui Dumnezeu ca suntem copii ai lui Dumnezeu” spune Biblia. Toti avem Duhul Sfant!  Dar poate ca nu avem puterea Duhului Sfant ca sa fim echipati pentru o anumita lucrare. Si rugaciunea aceasta este atat de puternica, incat Biblia spune ca “dupa ce s-au rugat ei s-a cutremurat locul unde erau adunati”.

De multe ori ma rog singur sau cu sotia mea si-mi zic: “Mai, dar ce superficial ne-am rugat …”  Sotia mea se roaga mai bine ca mine uneori, dar se intampla ca ne rugam si sa spunem doar: “Doamne, te rugam sa fi cu noi, sa ne ajuti la servici, etc. etc.”  stiti dumneavoastra din experienta, nu trebuie sa va mai spun eu … Nu acesta este tipul de rugaciune care cutremura, care se suie la Dumnezeu.

De pilda, citim in cartea Exodului ca evreii, fiind exploatati timp de 400 de ani in Egipt au strigat catre Dumnezeu si strigatele lor au fost asa de puternice ca Dumnezeu recunoaste: “au ajuns pana la Mine”.
Corneliu s-a rugat lui Dumnezeu si rugaciunea a ajuns pana la El. Exista rugaciuni care cutremura pamantul si reusesc sa traverseze cerul ajungand pana la tronul lui Dumnezeu din cer.

Ar mai fi un lucru, dar nu mai am timp acuma … Cred ca s-ar putea contrui o teorie a revolutiilor sociale. Eu cred ca revolutiile sociale, fara sa vreau acum sa intru in politica sau in probleme omenesti, sunt provocate de rugaciunile sfintilor, exploatati, prigoniti, care s-au suit la Dumnezeu. Ani de zile, sute de ani, oameni exploatati, iobagi, nenorociti, au protestat, s-au rugat, au plans asa cum au stiut ei, s-au rugat la Dumnezeu … si parca Dumnezue nu i-a ascultat. Dar a venit o data o revolutie care a calcat in picioare si i-a zdrobit  pe toti exploatatorii, pe toti dictatorii, pe toti nemilosii, pe toti cei ce sugeau sangele poporului. Aceea n-a fost la intamplare. A fost o implinire a rugaciunilor.

Va rog sa nu va duceti la nici o universitate, ca nu scrie nimic in cartile lor despre aceasta teorie! Nu scrie … si oamenii de astazi, lumea academica o respinge, dar noi nu suntem lumea academica, ci suntem poporul lui Dumnezeu!

As vrea sa va dau numai doua texte care arata ca rugaciunile sfintilor au mare putere si cred, subiectul acesta nu este destul de dezvoltat, ca aceste rugaciuni ale oamenilor lui Dumnezeu, ale oamenilor impilati, se suie la Dumnezeu  si provoaca o criza, o revolutie … in care oamenii rai sunt scosi afara, sunt nimiciti si Dumnezeu ridica o alta clasa, face o alta societate. Revolutiile sociale, cred eu, sunt rezultatul strigatelor oamenilor saraci si sarmani, care sute de ani au fost exploatati si chinuiti de aceia care au primit puterea de la Domnul domnilor si Imparatul imparatilor si nu si-au facut datoria bine.
Un text este din Apocalipsa 8:3-5:

“Apoi a venit un alt inger, care s-a oprit in fata altarului, cu o cadelnita de aur. I s-a dat tamaie multa, ca s-o aduca, impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur, care este inaintea scaunului de domnie. Fumul si tamaia s-a ridicat din mana ingerului inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor. Apoi ingerul a luat cadelnita, a umplut-o cu focul de pe altar, si l-a aruncat pe pamant. Si s-au starnit tunete, glasuri, fulgere si un cutremur de pamant”.

Iata ce poate sa faca rugaciunea! Ne rugam noi asa? Am avut si eu, as putea spune, anumite clipe de rugaciune in intimitate cu Dumnezeu. Intr-o astfel de intimitate cu Dumnezeu poti sa ridici mainile, poti sa bati din palme, poti sa te arunci cu fata la pamant, poti sa strigi, poti sa canti. Daca sti sa ai astfel de clipe impreuna cu Dumnezeu poti sa iesi biruitor in lupta cu puterile intunerecului. Odata am fost la fratele Richard {urmbrand acasa si am ramas peste noapte acolo. In timpul noptii am fost surprins sa aud vorbe din camera dansului. Dimineata l-am intrebat despre ce fusese vorba. “Pai”, zice, “ am citit din Cantarea Cantarilor in limba ebraica, m-am rugat, am cantat …”

Daca n-avem comuniune cu Dumnezeu si nu vorbim cu Dumnezeu nu putem sa-i rezistam acestei lumi.
Cel de al doilea text care arata ca rugaciunea fierbinte poate sa schimbe lumea si poate chiar sa aduca o revolutie sociala, pentru ca de fapt, Isus Christos este Regele regilor si Imparatul Imparatilor, o gasim in epistola lui Iacov:

“Ascultati acum voi, bogatilor! Plangeti si tanguiti-va, din pricina nenorocirilor care au sa vina peste voi. Bogatiile voastre au putrezit, si hainele voastre sunt roase de molii. Aurul si argintul vostru au ruginit; si rugina lor va fi o dovada impotriva voastra: ca focul are sa va manance carnea! V-ati strans comori in zilele din urma! Iata ca plata lucratorilor, care v-au secerat campiile, si pe care le-ati oprit-o prin inselaciune, striga! Si strigatele seceratorilor au ajuns la urechile Domnului ostirilor” (Iacov 5:1-5).

In lumea de azi, distanta dintre cei bogati si cei saraci este din ce in ce mai mare. Unii oameni devin din ce in ce mai saraci, in timp ce altii devin din ce in ce mai bogati.

Poate ca predica mea a fost “grea” in seara aceasta. Am vrut insa sa va arat cat de bogata era teologia aceasta a Bisericii primare. A fost, intr-un fel, o teologie “intuitiva”, bazata pe experienta si pe Cuvantul lui Dumnezeu. Fie ca si noi sa fim cu adevarat credinciosi ca si Biserica primara si sa ne rugam Domnului. Biserica primara nu era asa de echipata ca noi, dar avea mai multa putere. Petru, la un moment dat, avand de-a face cu niste credinciosi care au mintit, a avut atata putere incat i-a omorat. Nu stiu daca Biserica contemporana are aceasta chemare, … dar vreau sa spun ca modelul nostru trebuie sa fie Biserica primara care traia in comuniune cu Domnul ei, Il astepta pe Domnul ei, care era calauzita cu Duhul Sfant si care traia in asa fel incat sa fie o marturie in lumea de atunci.

Se spune ca lumea de azi traieste in pluralism. Si atunci, lumea traia tot in pluralism. Comunitatea crestina era o minoritate. N-avea. radio, n-avea telefon, n-avea nimic din aceste lucruri pe care le avem noi astazi. Si totusi, au fost plini de putere pentru ca s-au bazat pe Domnul lor, pe Isus Christos, care era Capul lor, Mantuitorul lor si … este si al nostru. El nu s-a schimbat, este la fel, ieri, azi si in veci. Amin!

Anunțuri