Simion Cure

Nu știu pe nimeni care să fi predicat mai bine la nunți! Vorbirea lui, uneori aparent aspră, alteori, ironică și nu de puține ori mușcătoare, a fost mereu împibată de o nemăsurată iubire pentru Dumnezeu și pentru cei cărora le vorbea. Nu este de mirare că un astfel de om a lăsat mereu urme adânci în inimile ascultătorilor. Pornit parcă premeditat spre pozne, fratele Simion era însă întotdeauna înțelept în alegerea cuvintelor sale cu tâlc și niciodată gratuit în umor său molipsitor.

„Am auzit o dată de o întâmplare nemaiauzită și … măgândesc să v-o spun și vouă, că poate vă este de folos la careva de pe-aci … S-a-ntâmplat într-o familie ca soțul să facă vreo boroboață, așa cum mai fac din când în când soții, și nevasta lui s-a suparat tare pe el. De bătut, nu putea să-l bată că era om în toată firea și … cât muntele de mare … așa că ea se obișnuise să-l pedepsească într-alt fel, așa cum au de bicei nevestele să-și pedepsească soții. Draga de ea, s-a hotărât să nu mai vorbască cu el … Wi apedeapsa asta a durat mai mult de câteva zile …! Omul nost” a încercat să-și ceară scuze … ea nimic! A încercat s-o îmbuneze cu ceva … ea nimic! Nu scotea nici o vorbă!

Într-o dimineață, pasă-mi-te era duminică și trebuiau să meargă la biserică, bărbatul s-a sculat cu o idee nouă în cap, s-o facă într-un fel înadins să vorbească. Era o femeie harnică și foarte ordonată, care-și ținea casa ca curată și la locul ei, ca la farmacie … ce mai! bărbatul, ca bărbații, era mai dezordonat …

În dimineața aceea, el s-a sculat cu o o idee nouă …și a început să scotocească printre hainele din dulap. Cotrobăia prin rafturi, scotea lucrurile afară, le răscolea și … ca un făcut! nu le mai punea înapoi la fel de frumos așezate …
Nevasta a stat ea cât a stat, s-a uitat ea cât s-a uitat, a răbdat ea cât a răbdat, dar tot n-a mai putut odată și a răbufnit cu necaz: „Ce tot scotocești printre rufe și faci dezordine în odinea mea ? Ce cauți?”

Bărbatul i-a răspuns vesel: „Caut limba ta! Și … uite că am găsit-o!…”

Pricepeți voi ve v-am spus eu? Sunt în viață lucruri mai importante ca altele … Ordinea din rafturi nu este mai importantă ca bună înțelegere în viață … Omul nostru a știut cum s-o facă să-și dea seama de aceasta … măcar că nu știu dacă până la urmă nu i-a părut rău c-a făcut-o să vorbească …”

Reclame

7 comentarii

Comments feed for this article

februarie 22, 2009 la 2:14 pm

Lucruri mai importante ca altele… « România Evanghelică

[…] https://amintiricusfinti.wordpress.com/2009/02/21/simion-cure-14 […]

Răspunde

martie 19, 2009 la 2:11 am

doru radu

Cred ca fr. Cure a fost mare om al lui Dumnezeu. O poveste trista ii umbreste insa biografia. Potrivit lui Daniel Mitrofan (DM) el ar fi devenit informator pe vremea cind era tinar (inceputul anilor ’50). Potrivit lui Tzon, recrutarea sa s-ar fi facut dupa batai crunte noaptea in padure. Faptul in sine ii face pe unii sa se poticneasca: a fost sfint?
Doua precizari:
1-Cu bun simts, radicalul pastor P. Niculescu spunea ca el nu ia in considerare angajamentele luate in conditsii de bataie, tortura, inchisoare. Daca Niculescu -care a fost batut- e ingaduitor, ce pot spune eu -care n-am fost?
2-Daca Cure a fost omul lor, cum de l-au condamnat la 14 ani de inchisoare (a executat 6) fiind pus inclusiv cu lantsuri la picioare? Acuzatzia: dusman al socialsmului. Apoi au refuzat sa-l accepte ca pastor si l-au urmarit, perchezitionat (cf. documentelor publicate de DM).
Daniel Mitrofan ar fi avut obligatsia morala de-a face distinctie si nuantsare intre fapte si intre cei ce-au iesit din jocul lor cu pretsul libertatsii si cei ce n-au facut-o. Dar n-a facut aceasta distinctzie. Asta i-a indepartat pe unii oameni sinceri de demersul sau.
Putem pacatui si ascunzind adevarul, dar si amestecind victimele cu calaii, sau profitorii regimului. Nu stiu cite informtsii a dat Cure, nici nu stiu de ce n-a spus nimic despre chestia asta, dar cred ca si-a platit cu virf si indesat „sincopa” dovedind apoi loialitate fatsa de Domnul si Lucrarea Sa iar Daniel Branzei a facut bine trecindu-l intre sfintsi. Iar Mitrofan ii datoreaza o „nota explicativa” chiar daca post-mortem Cure.

aprilie 21, 2019 la 5:57 pm

Gabriela Ana Laurențiu-Smith

Pace! Pot raspunde la intrebarea cu fratele Cure fiind un om al Securitatii. NU A FOST! Dupa inchisoare, cind nu a mai avut dreptul sa predice, a muncit impreuna cu parintii mei si alti frati intr-un grup care erau in aceeasi situatie si puteau munci pe cont propriu. Au devenit prieteni foarte buni si fratele Cure era un vizitator de multe ori in casa noastra. Cind am crescut, parintii mi-au spus cum securitatea a vrut sa il recruteze, dar cum fratele Cure avea aproape intotdeauna un raspuns pe buze, le-a spus: ” Eu as lucra pentru dvoastra, dar am un mare bai. Eu vorbesc in somn si tot ce fac ziua spun in vis, deci sotia mea aude totul despre mine si nu pot tine nici un secret”. Atunci, ei i-au spus ca nu se pot folosi de el, si asa a scapat.

iulie 2, 2009 la 1:01 pm

viorica

Imi amintesc prin ani 1985 parca, in New York cand biserica trecea printr-o criza spirituala ,nu sa putut predica dar fr Cure cu intelepciunea sa a tinut o predica numai din cantari .timp de o ora .Nu a existat o predica mai frumoasa si ziditoare ca aceea .Era si un mare gospodar ,tocmai taisem un porc si dinsul ma ajutat sa-l pregatesc ,a facut niste carnati grozavi de buni ,cum stie numai un banatean sa-i faca .Ii purtam o mare amintire .

septembrie 4, 2009 la 2:13 pm

petru anghel

Cineva ne spune ce parere are fr PAVEL NICULESCU despre oameni care au fost batuti s-au santajati la securitate . Despre fr niculescu numai de bine. Au mai fost unii care s-au victimizat la BBS .!!!!!!!!!!!!

aprilie 27, 2011 la 3:42 am

Amanda J. Midgette