În toamna anului 1938, grupul de credincioşi baptişti păstoriţi de Gheorghe Pop au închiriat un spaţiu în locuinţa din strada Lt. Aurel Bodea nr. 16, unde au deschis o casă de rugăciune. Tot în 1938 s au constituit aici în Comunitatea Baptistă nr. 4.

Sala de cult avea dimensiunea de 10×5,5 m. Păstorul bisericii a fost Gheorghe Pop, diacon, Ioan Vlad, dirijorul corului mixt, Ioan Verşegan. Sala era plină până la refuz, cuprinzând 118 membri botezaţi. O caracteristică a acestei biserici a fost aceea că membrii erau, în afara celor români, şi din alte etnii: bulgari, greci, ruşi şi cca. 20 de evrei (în perioada de persecuţie din 1939 1942). Printre aceşti evrei s a aflat şi familia lui Richard şi Sabina Wurmbrand. Biserica a funcţionat un timp şi după decretul din 28 decembrie 1942, care suprima activitatea cultului baptist.

În acea perioadă, la un serviciu duminical, a intrat în sală domnul Gurguţă, şeful Secţiei de Poliţie, însoţit de câţiva poliţişti, care s-au aşezat şi au ascultat şi ei programul, cu mare atenţie. Pastorul bisericii a predicat cu multă însufleţire, ştiind că aceasta va fi ultima sa vorbire de la amvon şi că va urma închiderea bisericii şi arestarea celor din sală. După rugăciunea de încheiere a programului şi cântarea în comun, în timpul strângerii colectei obişnuite, păstorul a spus că are de făcut un anunţ public: „Avem între noi pe domnul Şef de la Poliţie, care poate are să ne spună ceva în legătură cu noile ordine.”

Domnul Gurguţă a zis: „Dumnezeu să vă ajute” şi a făcut semn soldaţilor să iasă. Un martor din biserică a relatat faptul că şi domnul Gurguţă contribuise alături de ceilalţi credincioşi la colectă, spunându le soldaţilor: „Puneţi şi voi, că merită.”

După câteva zile însă, proprietarul imobilului a cerut rezilierea contractului de închiriere şi biserica a fost închisă în 1943.

(Trimisă de Ilie Pop, din Bucureşti,
fiul fratelui Gheorghe Pop)

Anunțuri