M-au invitat la un botez în 18 decembrie 2005. M-am dus la Portland şi din bucuria de a l mai vedea o dată pe fratele Aurel Popescu. După serviciul de dimineaţă, mi a spus: „Ne vedem diseară. Dacă e răpirea până atunci, eu nu mai vin. Vă descurcaţi voi singuri…”

Am remarcat mereu la dânsul şi la alţi sfinţi îndrăgostiţi de Mirele lor această fierbinte nerăbdare născută din convingerea că cel mai important lucru este aşteptarea şi pregătirea pentru revenirea Domnului Isus. De fapt, un mare prelat occidental, o adevărată „faţă bisericească”, spunea cu dispreţ, vorbind fără să ştie ca marele preot din Ierusalimul de altădată, despre această caracteristică evanghelică: „Neoprotestanţii ăştia nu ţin seama de nici o tradiţie a bisericii milenare! Pentru ei nu contează decât Biblia! Se comportă simplist, de parcă Christos S ar fi înălţat la cer ieri, S ar întoarce înapoi mâine, iar astăzi ei au datoria să spună urgent la toţi oamenii despre aceasta!”

Una dintre doctrinele bisericii creştine este cea despre „iminenta revenire a Domnului Isus”. Toţi sfinţii adevăraţi din toate generaţiile au trăit cu presimţirea că El va reveni în timpul vieţii lor. Aceasta nu este dovada unei greşeli de interpretare a textului sacru, ci rezultatul unei foarte înţelepte decizii a lui Dumnezeu.
Orice bun părinte ştie că, la plecarea în oraş, nu este bine să le spui copiilor: „Nu daţi casa peste cap! Păstraţi ordinea şi fiţi cuminţi. Ne întoarcem pe la ora opt.” Dacă ar face aşa, copii poznaşi ar da casa peste cap până la ora şapte şi jumătate şi s ar apuca să pună totul în rânduială doar cu o jumătate de ora înainte de revenirea părinţilor.

Un părinte înţelept le va spune în schimb copiilor: „Nu daţi casa peste cap! Păstraţi ordinea şi fiţi cuminţi. Ne întoarcem repede.” O asemenea exprimare îi va face pe copii să stea cu adevărat cuminţi şi să pândească revenirea părinţilor, interpretând fiecare zgomot de afară drept un semn al reîntoarcerii lor.
Ca un părinte foarte înţelept, Dumnezeu le-a lăsat copiilor Lui prin Christos acest asemănător mesaj: „Iată, Eu vin curând! Şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Apocalipsa 2:12; 22:7; 3:11; 22:20)

Aceasta l-a făcut până şi pe apostolul Pavel să creadă că revenirea Domnului va avea loc în generaţia lui:

„Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n aveţi trebuinţă de nimeni. Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Christos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4:11 18)

Anunțuri