Ruzsa György , sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Dragă Frate Daniel Brânzei!

Deşi nu mă cunoaşteţi, vă rog frumos să‑mi acordaţi puţin din timpul dumneavoastră. Mă numesc Gheorghe Ruja şi sunt membru al Bisericii Baptiste Române din Micherechi, Ungaria ‑ singura biserică baptistă unde se mai predică româneşte. Michererechiul (Méhkerék) se situează la graniţa cu România, la 15 km de Salonta. La ultimul recensământ din 2001, doar 8000 de persoane s‑au declarat a fi de naţionalitate română în Ungaria. La şcolile din localităţile româneşti, româna se predă ca limbă străină, restul în ungureşte. Populaţia românească de aici este băştinaşă, deci strămoşii noştri de sute de ani trăiesc aici. Şi în trecut dar şi acum, când suntem mai puţini, încercăm să păstrăm relaţiile cu ţara‑mamă, deşi cu pierderea limbii şi a identităţii, interesul este tot mai scăzut. Doar bisericile: ortodocşii, baptiştii şi penticostalii se mai zbat să se păstreze şi ca români.

Povestea începe în anul 1994, când s‑a făcut inaugurarea noii clădiri a Bisericii Baptiste din Micherechi. Noi am urmărit cu atenţie soarta fratelui Wurmbrand, organizaţia fratelui „Vocea Martirilor” având o filială şi în Budapesta (chiar am corespondat cu dânsul) . Ei ne‑au oferit o posibilitate, ca la deschiderea bisericii să‑l avem în mijlocul nostru pe fratele R. Wurmbrand ‑ el ar fi făcut o vizită şi în Germania atunci. Fratele, înainte de eveniment, s‑a îmbolnăvit, şi noi aşa ştim că de atunci încolo nu s‑a putut deplasa în străinătate. Deci fratele nu a venit, dar a trimis atât el, cât şi sora Sabina, câte un mesaj înregistrat pe o casetă video, mesaj care a fost vizionat de membrii bisericii. Bineînţeles am fost interesaţi şi pe mai departe ce se întâmplă cu soţii Wurmbrand, despre moartea lor am fost anunţaţi imediat.

Am fost la curent cu evoluţia fratelui la Mari Români, iar anul trecut Institutul Cultural Român de la Budapesta „s‑a deplasat” la Biserica Baptistă din Micherechi, împreună cu Lucia Hossu Longin, regizoarea filmului despre fratele Wurmbrand, care a fost şi proiectat. Românii din Ungaria au în fiecare săptămână un program televizat cu titlul: „Ecranul nostru”. La începutul acestui an, Redactorul‑şef al emisiunii m‑a căutat, spunându‑mi că doresc să prezinte o personalitate marcantă română şi, fiindcă noi baptiştii din Micherechi, am avut relaţii cu R. Wurmbrand, l‑au ales pe el. De aceea mi‑a cerut să‑i dau videocaseta cu mesajul (despre care v‑am scris mai sus) fratelui, pentru că voiau să prezinte secvenţe de pe ea. Emisiunea a fost transmisă în săptămâna aceasta, miercuri, pe canalul 1 al Televiziunii Maghiare.

Vă rog să accesaţi adresa aceasta de pe Internet şi acolo veţi putea viziona emisiunea cu pricina. Am vizionat‑o şi eu şi pentru mine a fost un şoc ceea ce s‑a spus la urmă: „Ultimele luni de viaţă le‑a petrecut într‑o mânăstire ortodoxă din California, alături de doi buni prieteni, călugărul Gherasim şi ucenicul acestuia. Într‑o dimineaţă, cu o voce fermă, Richard Wurmbrand i‑a cerut călugărului Gherasim să‑l împărtăşească. Călugărul a fost surprins de această cerere, pentru că pastorul nu era de religie ortodoxă. Dar Wurmbrand a cerut călugărului să facă toate cele necesare pentru a deveni creştin ortodox.

După slujbă, a primit Sfânta Împărtăşanie cu seninătate şi o bucurie ce‑i lumina toată faţa. Trei zile mai târziu, Richard Wurmbrand a trecut la cele veşnice, încheindu‑şi misiunea pe acest pământ.”

(Iată articolul cu pricina: Richard Wurmbrand s‑a botezat ortodox pe patul morţii Găsiţi paşii apropierii pastorului Wurmbrand de Ortodoxie şi botezul său ortodox într‑o traducere detaliată din limba engleză, pe care ne‑o oferă site‑ul ortodox „Odaia de sus”. În finalul articolului găsiţi amănunte despre convertirea sa: „Nu cu mult timp în urmă, am luat parte la o masă oferită de una dintre bisericile ortodoxe americane, aparţinând de OCA (Orthodox Church of America) şi atunci am aflat de la preotul paroh, care este şi misionar în Africa, despre ultima dorinţă a pastorului Wurmbrand de a deveni creştin ortodox. Ultimele luni de viaţă le‑a petrecut într‑o mânăstire ortodoxă din California, alături de doi buni prieteni, călugărul Gherasim şi ucenicul acestuia.

Într‑o dimineaţă, cu o voce fermă, Richard Wurmbrand i‑a cerut călugărului Gherasim să‑l împărtăşească. Călugărul a fost surprins de această cerere, pentru că pastorul nu era de religie ortodoxă. Dar Wurmbrand a cerut călugărului să facă toate cele necesare pentru a deveni creştin ortodox. După slujbă, a primit Sfânta Împărtăşanie cu seninătate şi o bucurie ce‑i lumina toată faţa. Trei zile mai târziu, Richard Wurmbrand a trecut la cele veşnice, încheindu‑şi misiunea pe acest pământ”. Nu există dragoste adevărată fără credinţă adevărată. Şi contează foarte mult faptul că fostul pastor… a murit ortodox. ‑ Pr. Dorin.)

Eu am citit cartea dumneavoastră intitulată „Amintiri cu sfinţii”, în care acordaţi cel mai mare spaţiu fratelui Wurmbrand. Aţi petrecut mult timp cu dânsul, de aceea apelez la dumneavoastră, întrebându‑vă dacă e adevărat ce se zvoneşte. Dacă nu‑i adevărat vom cere rectificare, dacă e adevărat atunci ne vom linişti în asta.  Domnul să vă dea un an binecuvântat! ‑ Gheorghe Ruja

Richard_1998

Daniel Brânzei despre Richard Wurmbrand

Ca unul care am fost la căpătâiul dânsului în ultimele zile (la un spital de aici) deplâng aceste fantasmagorii elucubrante şi sunt întristat de moralitatea îndoielnică a unor asemenea demersuri…

Fratele Richard a murit aşa cum a şi trăit: „Ca un creştin adevărat”. Prin aceasta, el aparţine tuturor celor ce fac parte din aceeaşi categorie. Cred că aceasta ar trebui să fie suficient pentru ca şi biserica Ortodoxă să‑l valideze. Nu este nevoie de inventarea unor evenimente care nu s‑au petrecut şi nici de minciunile sfinte ale celor ce vor neapărat să‑l încartiruiască într‑un anumit regiment al oastei lui Dumnezeu de pe pământ.

În ziua de 17 februarie, 2001 l‑am luat pe tata şi ne‑am dus să‑l mai prindem în viaţă pe nenea Richard, care se afla în comă la un spital din Long Beach, California. L‑am găsit singur, aşezat între maşini care‑l menţineau cu greu în viaţă. Tatăl meu, care l‑a cunoscut în tinereţe şi i‑a „împrumutat” un jerseu ca să nu‑i mai fie frig după ce ieşise din închisoare, era foarte emoţionat. Emoţiile mele erau de altă natură. Aveam de îndeplinit o „misiune” pe care mi‑o încredinţase nenea Richard cu câţiva ani înainte. Ne‑am rugat, am mai stat puţin împreună lângă el, apoi m‑am făcut că trebuie să plecăm şi am ieşit afară din salon cu tata. Ca şi când aş fi uitat ceva, l‑am rugat să mă aştepte până voi mai merge odată în salon.

Când am fost singur cu nenea Richard, m‑am apropiat de patul lui cu toată solemnitatea celui chemat să facă un act cultic. L‑am sărutat pe frunte şi i‑am spus vorbele învăţate deja pe dinafară:

„Frate Richard, în Numele Domnului Isus Cristos şi al Bisericii Lui te iert de păcatele tale. Du‑te în pace”. A „plecat” în următoarele douăzeci de minute.

Pe când era încă în putere, nenea Richard mă rugase să fac ceastă slujbă pentru toţi cei credincioşi care se află pe patul de moarte: „Dumnezeu iartă, dar oamenii au nevoie să audă pe un reprezentant al Lui că pot fi siguri de această iertare. Când îmi va veni şi mie rândul … aş vrea să mi se spună aceste cuvinte. M‑a privit adânc în ochi ca să fie sigur că pricepusem. Am clipit şi am lăsat bărbia în jos, în semn de încuviinţare.

Pe 17 februarie 2001, într‑o sală micuţă de spital, mi‑am împlinit promisiunea. Am ieşit de acolo cu două şiraguri de lacrimi pe obraz şi m‑am apropiat de tata. Dânsul m‑a citit repede şi nu m‑a întrebat nimic. Pricepuse…

Iată şi mărturia lui Mihai Wurmbrand, fiul lui Richard şi al Sabinei:

Repet, fiind singurul fiu al lui Richard Wurmbrand şi ajungând prin bunăvoinţa Providenţei la 69 de ani, deşi părinţii mei şi cu mine am trecut prin multe peripeţii unice, rămân totuşi încă uimit de zvonurile despre o presupusă convertire sau trecere la Ortodoxism, care încă tot apare, pe tot felul de blog‑uri şi forum‑uri despre Richard Wurmbrand, după alegerea sa printre primele zece cele mai respectate personalităţi ale istoriei României, la concursul Marii Români din 2006.

Richard Wurmbrand a locuit în ultimii 10 ani din viaţă în casa mea, cumpărată de către mine, din banii mei, şi a zăcut la pat sub îngrijirea mea şi a unor ajutoare 24/24 în ultimii patru ani din viaţă, în această casă. Motivul pentru care i‑am pus casa la dispoziţie şi m‑am mutat în alt apartament cu chirie a fost ca să fiu cu părinţii mei, o bună parte din zi, casa oferind nu numai convenienţe pentru vizitatorii mulţi la părinţii mei, dar şi facilităţi de birou pentru mine. Am colaborat zilnic cu tatăl meu în aceeaşi organizaţie, numită în prezent Voice of the Martyrs, începută de familia noastră, fără întrerupere de la venirea sa în America şi până la îmbolnăvirea care l‑a răpus la pat. Richard Wurmbrand, fiind animat de o profundă înţelegere şi dragoste creştină interconfesională, nici în aceşti ani, nici înainte în întreaga sa viaţă nu s‑a declarat vreodată ca având vreun interes de a deveni ortodox. El a fost iniţial hirotonisit în confesiunea Anglicană şi mai târziu din nou în confesiunea Luterană şi a rămas un pastor luteran până la sfârşitul vieţii. Zvonul despre o presupusă convertire la Ortodoxie, petrecându‑şi ultimele zile într‑o mănăstire ortodoxă în America, a apărut mai întâi într‑un forum al publicaţiei Formula AS. Când am dovedit imposibilitatea acestei gogoriţe, iată că o altă publicaţie notorie, Academia Caţavencu, a schimbat circumstanţele şi a „plasat” convertirea la închisoarea Târgu Ocna prin anii 1951‑52. Nici aceasta nu a avut loc. Am răspuns publicaţiei Academia Caţavencu precum urmează:

„În «Rezistenţa din Minţi», A.C., nr. 822, ziaristul Alexandru Căutiş face afirmaţii, obţinute din auzite, eronate sau nedocumentabile judicios despre pastorul luteran Richard Wurmbrand, un evreu‑creştin închis timp de 14 ani în închisorile comuniste române şi decedat în anul 2001. Neavând dreptul la replică, fiind singurul său fiu, am cumpărat acest spaţiu limitat. Conform autorului, Richard Wurmbrand s‑ar fi clasat pe locul 3 la «Mari Români.» O eroare. S‑a clasat pe locul 5. Autorul descrie că ar fi ieşit din închisorile comuniste «creştin ortodox» cerând, fiind într‑o celulă în închisoarea comunistă Târgu Ocna, conform unui «martor» încă în viaţă, doctorul Lefa, închis ca legionar, să fie botezat, «după religia ortodoxă». Ortodoxia nu este o religie, ci numai o denominaţie a religiei creştine. Richard Wurmbrand, o persoană publică în România precomunistă, după ce a ajuns în Vest în 1965 şi până la moartea sa, timp de 36 de ani, a predicat, fiind o personalitate cunoscută pe 5 continente, publicând cărţi care au fost traduse în 85 de limbi. Mulţi «colegi» de puşcărie au publicat în străinătate sau chiar în România despre el. Înaintea acestui concurs în 2006, nu a apărut nimic în scris despre o asemenea presupusă convertire şi botez în ortodoxie. Cea mai bună dovadă totuşi de cât de neverosimilă este această «noutate» provenită conform autorului de la Dr. Lefa este chiar cartea autobiografica a d‑lui Aristide Lefa, tipărită în 1998, «Fericiţi Cei Ce Plâng», Editura Eminescu, unde îşi descrie activitatea ca doctor‑puşcăriaş în Târgu Ocna. Deşi Richard Wurmbrand este menţionat pe larg şi nu necesar pozitiv, absolut nimic despre o presupusă convertire la ortodoxie.

Mihai Wurmbrand”

Din păcate AC a refuzat să‑mi permită cumpărarea unui spaţiu să public acest răspuns. În continuare, eu nu am fost şi nu sunt ortodox, ci timp de 40 de ani, locuind în America, am fost membru în diverse biserici luterane. Soţia sau copii mei nu au fost şi nu sunt ortodocşi.

Anunțuri