Să vedem dacă putem stabili nişte definiţii ale termenilor folosiţi în cartea Proverbele din Biblie.

Ştiinţa ‑ cantitate de informaţii acumulate Pricepere ‑ abilitatea de a pune în practică informaţiile acumulate

Înţelepciune ‑ folosirea abilitaţii de a pune în practică numai spre bine, după un cod moral bine stabilit. (Nu ştiu de ce apăs mereu greşit pe tastatura şi îmi iese „bien” în loc de „bine”. Nu cumva a făcut altcineva această greşeală cândva, demult, împrumutând din franceză termenul, şi acum noi tragem ponoasele?)

Dacă sunteţi de acord cu definiţiile anterioare, există câteva consecinţe derivate:

Opusul lui „ştiinţă” nu este „prostie”, ci ignoranţă (acesta este şi sensul cuvântului care s‑a tradus „prost” în varianta românească a cărţii proverbelor).

Opusul lui „priceput” este „neîndemânatic”, sau şi mai simplu „ne‑priceput” sau „prost” (în sensul că toate îi ies prost ‑ vezi Prov. 9:4; 30:2)

Opusul lui „înţelept” nu este „prost”, ci „ne‑bun”, adică geniu‑rău, om de ştiinţă, foarte priceput, care alege însă să‑şi folosească abilităţile pentru împlinirea unor planuri „rele” (vezi Prov. 10:23; 19:1; 24:9).

În contextul Bibliei, o băbuţă analfabetă de la ţară care I se închină râvnitoare lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât un academician ateu. Fără Dumnezeu, omul nu poate fi decât un animal educat, un hârciog care hârţogăreşte prin ambalaje de hârtie.