Aurel_Pavel_Ban_Daniel

 

(Daniel Branzai, Traian Ban, Pavel Nicolescu, Aurel Popescu – la San Ramon, California)

A venit, a stat o zi cu noi, a dispărut apoi cu nişte dureri mari în partea dreaptă a abdomenului. Mulţi veniseră special ca să‑l asculte. Era o ocazie rară. N‑a fost să fie … Dumnezeu lucrează după alte priorităţi şi după alte preferinţe.

Am aflat duminică dimineaţa târziu, că Pavel Nicolescu n‑a mai venit la Convenţia de la Chicago (2008) aşa cum se anunţase sâmbătă. Şi eu venisem târziu pentru că dormisem după fusul meu orar de California, cu două ore mai mult decât cei din loc. La prânz s‑a anunţat că avem iar o „şedinţă fulger” cu păstorii. M‑am uitat la Liviu Ţiplea, colegul şi prietenul meu din Los Angeles, şi i‑am zis: „Hai să‑l vizităm pe fratele Pavel acasă.” Zis şi făcut. Ceilalţi păstori ne‑au îndemnat să plecăm şi să ducem şi rugăciunile lor.

L‑am găsit la cineva acasă, „văzut” deja de trei doctori. Părerea lor era că … nu se ştie cauza durerilor, dar că, sigur, nu e vorba de apendicită sau de calcul biliar. Asta ne liniştea puţin pe noi, dar nu potolea cu nimic intensitatea durerilor pentru dânsul.

Am stat de vorbă cu cei prezenţi, am glumit o mulţime, iar la urmă, când trebuia să plecăm, ne‑am rugat. L‑am întrebat în glumă: „Cum rămâne, veniţi cu noi la biserică?”

„Nu, nu pot, deşi aş vrea …. Mă doare şi nu pot sta într‑o poziţie.”

„Atunci îmi daţi măcar schiţa de predică să le‑o duc?”

Mai repede decât mi‑am oprit eu ultimul cuvânt, a răspuns: „Spune‑le că‑i au pe Moise şi pe proroci. Asta le este destul.”

Cuvintele m‑au izbit pieptiş şi nu m‑am dumirit imediat. Mi‑a trebuit un timp ca să „mă prind”. Am înţeles că nici măcar durerile nu reuşiseră să‑l facă sa fie altfel de cum îl ştiam: scriptural şi şăgalnic. ,,Au pe Moise și pe prooroci“ însemna și că ,,N-au nevoie de un Lazăr înviat din morți“.

„Doamne, dă‑i sănătate!”

Anunțuri