În revista „Prietenul” din 6 ianuarie 1945, Richard Wurmbrand scria în „Sidra Săptămânii” referitoare la Exod (Exod 1:1‑6:7) următoarele cuvinte către evrei:

Şi să nu gândim că egiptenii erau un popor rău la inimă. Dimpotrivă, avem atâtea mărturii că erau un popor bun, vesel, căruia îi plăceau culorile frumoase şi voioase. Proverbul lor cel mai utilizat era: „Hai să trăim vesel!”

Cum nici poporul român nu este un popor rău. Dimpotrivă, toţi îl ştim de blajin şi primitor. Cum de au putut egiptenii să săvârşească atunci nedreptate? Şi cum de s‑au găsit români care să săvârşească bestialităţile din Iaşi, Bucureşti şi Transnistria? Există nu numai criminali fioroşi. Există şi o criminalitate a celor uşuratici. Omul care este mereu vesel nu ia nimic în serios, comite la repezeală, fără gândire prea multă, o mârşăvie, când aceasta îi este sugerată sau poruncită de sus, pentru ca după aceea să fie iarăşi voios, blajin şi politicos.

Iar mai departe scrie Richard Wurmbrand un lucru extraordinar: „Dumnezeu vroia ca evreii să iasă din Egipt. Dar pentru ca anumite relaţii să se întrerupă, ele trebuiau să devină de nesuportat. Aceasta‑i o lege sociologică. Dacă foametea îi adusese pe evrei în Egipt, numai robia putea să‑i scoată de acolo. Oamenii, de obicei nu se mişcă din loc până nu sunt supuşi unei presiuni de nesuportat. Robia este calea spre libertate! Numai nedreptatea insuportabilă este aceea care dă naştere la mişcări de libertate încununate de succes. Dacă viaţa în Egipt ar fi fost cât de cât de trăit, noi am fi fost şi astăzi încă în Egipt şi nu am fi intrat niciodată în Ţara Sfântă. Numai robia a îndreptat poporul spre ţara hărăzită lor de Dumnezeu.

* * *

Iar acuma un lucru formidabil pe care îl spune Wurmbrand: „Acelaşi scop l‑a avut şi prigoana de la urmă (adică Holocaustul hitlerist!) în planul lui Dumnezeu.” Un punct pe care îl susţine şi rabinul Alexandru Safran în cartea sa despre Cabala. Auziţi ce spune Wurmbrand mai departe, cu privire la OBED YAHWE : „Evreii sunt destinaţi de Dumnezeu să fie «un popor sfânt şi un popor de preoţi». Şi degeaba se scutură cu uşurinţă: «Să‑Şi aleagă Dumnezeu un alt popor!», căci Dumnezeu nu‑Şi va alege altul. Evreii trebuie până la urmă să împlinească această menire care le‑a fost dată! Dar gândul nu ne‑a fost la aceasta. Ne‑am amestecat cu alţii, am devenit asemănător lor în gândirea lor lipsită de Dumnezeu (atacul direct la evreii comunişti!) în apucăturile lor păcătoase, în tot ce‑i nelegiuit în cultura europeană. Şi nu am ţinut seama de gravul avertisment dat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură: «Nu veţi vedea împlinindu‑se ce vă închipuiţi, când veţi zice: ‘Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte ţări….’ Pe viaţa Mea ‑ zice Domnul Dumnezeu ‑ că Eu Însumi voi fi Împărat peste voi cu mână tare şi cu braţ întins şi vărsându‑Mi urgia. Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi strânge din ţările Egiptului, aşa mă voi judeca cu voi ‑ zice Domnul Dumnezeu ‑ Mă veţi asculta negreşit.»” (Ezechiel 20)

Iar concluzia lui Richard Wurmbrand este tulburătoare şi profetică: „Poporul evreu trebuie să redevină popor aparte, consacrat numai lui Dumnezeu. El trebuie să devină un neam de preoţi care să mijlocească lumii întregi jertfa şi învăţătura lui Isus, Mesia lui Israel şi Mântuitorul lumii întregi!”

Zadarnic s‑au încăpăţânat evreii să slujească multă vreme idolilor Egiptului. Până la urmă au trebuit să asculte de Dumnezeu. Degeaba şi orice împotrivire a noastră faţă de voinţa clar manifestată a lui Dumnezeu. Îl vom asculta negreşit. Israel va redeveni neamul sfânt a lui Dumnezeu.

Anunțuri