Visăm ceea ce‑am fost, visăm ceea ce‑am vrea să fim, visăm ceea ce ne spune Dumnezeu. Cineva m‑a întrebat de ce la noi, la baptişti, nimeni nu vorbeşte despre vise. Am să încerc să o fac acum, după ce am cercetat puţin acest subiect, şi mi‑am făcut cât de cât o părere personală.

Vise, vise, vise …

Nu, nu‑i vorba despre visele pentru împlinirea cărora trudim de dimineaţa până seara, ci de acelea pe care le trăim în timpul odihnii de seara până dimineaţa. De unde vin aceste vise? Ce mesaj au ele? Ce putem să învăţăm din ele? Cât de mult trebuie să ne lăsăm influenţaţi de mesajul lor?

Oamenii au diferite păreri şi diferite atitudini în problema viselor. Unii le ignoră pur şi simplu, alţii le notează, le interpretează şi le trâmbiţează ca pe nişte comunicări supranaturale. Tatăl meu, Vasile Brânzei, n‑a crezut niciodată în valabilitatea viselor. Mama mea însă, Carolina Brânzei, l‑a făcut să se clatine în această convingere nu cu argumente teologice, ci pentru ca unele dintre visele ei au avut încăpăţânarea… să se împlinească. Ce spune despre această problemă Biblia, cartea pe care ne‑a lăsat‑o Dumnezeu ca să‑L înţelegem pe El şi ca să ne înţelegem pe noi înşine?

Ei bine, Biblia ne spune că aceste vise pot avea cauze diferite: cauze biologice, cauze psihologice, cauze teologice. Să le luăm pe rând … sau mai bine să încercăm mai întâi să vedem ce sunt visele.

Care este definiţia unui vis?

Un vis este o serie de gânduri, imagini şi emoţii experimentate în timpul somnului.

În medicină, visul este definit ca o punte de legătură între senzaţiile conştiente şi memorie, un rezultat construit în jurul a ceea ce am experimentat, ce am văzut şi auzit în starea de veghe. Înţeles astfel, visul este un fel de ecou care apare în starea de somn a realităţii trăite în starea de veghe.

Medicina modernă a pus la punct nişte laboratoare unde se studiază … somnul. Nu, personalul de acolo nu doarme cu coatele pe masă şi nu‑şi primeşte salariul … ca prin somn, conform observaţiei care spune ca angajaţii de la Stat… stau. De dormit dorm pacienţii, care vin acolo să scape de sindromul insomniei şi al altor tulburări de somn. Aceste laboratoare de specialitate au dovedit că fiecare om visează una până la două ore în timpul somnului de noapte.

Visele se formează în mintea noastră într‑o anumită perioadă a somnului cunoscută sub denumirea de „alfa” sau somnul foarte superficial. La fiecare 90‑110 minute somnul nostru începe cu nivelul „alfa”, după care trece într‑un nivel mai profund, numit „tetha” şi se cufundă apoi la un nivel şi mai adânc, numit „delta” (numărul acestor etape diferă de la o şcoală medicală la alta). La sfârşitul acestui „ciclu al somnului” de 90‑110 de minute, fiecare om revine la nivelul de somn de tip „alfa”, unde are o perioadă scurtă de cinci minute de vise. Când următorul ciclu de 90‑110 de minute ajunge iar la nivelul „alfa”, perioada de vise este de 10 minute. A treia oară când se ajunge la nivelul „alfa”, perioada de vise se măreşte la aproximativ cincisprezece minute şi aşa mai departe. Dacă persoana respectiva doarme opt ore, ultima oră de somn este petrecută aproape în întregime în …lumea viselor.

Adunate la un loc, perioadele petrecute la nivelul „alfa” sunt deci de aproximativ două ore pentru o persoană care doarme în mod obişnuit un somn continuu de opt ore. În faza „delta”, cea cu somn adânc şi fără vise, unde biomagnetice „mângâie” creierul cu o rată de una pe secundă, cam de 1.000 de ori pe noapte. Faza „delta” ocupă cam 20 la sută din durata somnului. Specialiştii n‑au descifrat încă mecanismul somnului şi nici care este natura şi influenţa acestor unde biomagnetice asupra sistemului nervos.

La nivelul de somn „alfa” se observă acea rapidă mişcare a globurilor ocular (RMO), o intensificare a activităţii creierului, o accelerare a ritmului de respiraţie şi o relaxare aproape totală a muşchilor. Aşa cum o arată şi numirea, ea este caracterizată printr‑o inexplicabilă mişcare a ochilor sub plapuma pleoapelor. Este ca şi cum organismul ar urmări scenele unui film proiectat înăuntrul pleoapelor şi‑şi mişcă ochii ca să urmărească „acţiunea”. Urmărind şi măsurând ce se întâmplă în această perioadă „alfa” a somnului, medicii au putut determina în laboratoarele de somn cât şi când visăm în timpul nopţii. Creierul are o capacitate neînţeleasă de a decupla sistemul locomotor de activitatea sa internă pe timpul viselor, „paralizând” vremelnic organismul.

Altfel, în faza de vise am da din mâini şi din picioare ca un insomniac sau ca un robot telecomandat. Specialiştii au făcut aceasta experienţă cu o pisică la care i‑au suspendat „decuplatorul” şi pisica a început sa alerge bezmetică prin laborator. Paradoxal, din cauza acestei „decuplări” de scurtă durată a sistemului locomotor, perioada viselor este şi cea mai odihnitoare, deşi nouă ni se pare că în celelalte am dormit „ca un buştean”.

Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri ale lor este că dacă îl trezesc pe pacient ori de câte ori el intră într‑o perioadă de somn la nivelul „alfa”, împiedicând astfel trăirea viselor, după câteva nopţi, persoana începe să dea semne de foarte accentuată oboseală nervoasă şi chiar depresie. Este foarte clar că visele fac parte dintr‑un proces strict necesar al relaxării noastre, dintr‑un mecanism de eliberare a unor tensiuni lăuntrice sufleteşti, care ne ajută să ne păstram echilibrul sufletesc şi sănătatea mentală. Visele pot fi considerate paznicii stării noastre de bunăstare emoţională şi mentală.

După ce am văzut că visele fac parte din mecanismele pe care le‑a aşezat Dumnezeu prin creaţie în structura fiinţei noastre, se cuvine să ne întrebăm: care este natura, motivaţia şi mesajul viselor noastre. Biblia ne spune că există trei astfel de categorii: vise produse de stimuli biologici, vise produse de stimuli psihologici şi vise pe care nu le putem înţelege şi explica decât în termeni teologici.

1. Vise cu cauze biologice

Biblia ne spune că unele vise sunt rezultatul felului în care lucrează organele sistemelor noastre digestiv şi nervos:

„După cum cel flămând visează că mănâncă şi se trezeşte cu stomacul gol şi după cum cel însetat visează că bea şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea nestâmpărată; tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului.” –  Isaia 29:8

Este firesc să visezi că stai la o masă îmbelşugată atunci când te‑ai culcat flămând. La fel de firesc este să visezi că‑ţi cad dinţii dacă suferi de paradontoză. Cei cu tulburări respiratorii visează că se sufocă, iar cei care dorm în frig se visează în faţa unor şemineuri dogoritoare.

Astfel de manifestări sunt cât se poate de normale şi foarte uşor explicabile. Visele din categoria aceasta nu au în ele un mesaj, ci numai un fel de diagnostic, un fel de mărturie a dificultăţilor prin care trecem. Ele pot fi şi o recapitulare a evenimentelor pe care le‑am trăit. Subiectele viselor de amintire ne pot readuce pe ecranul minţii lucruri din cea mai fragedă pruncie. Este o dovadă că undeva, în adâncul fiinţei noastre, există o înregistrare a întregii noastre vieţi, cu evenimentele ei plăcute sau neplăcute, cu vorbele pe care le‑am rostit şi chiar şi cu gândurile care ne‑au trecut vreodată prin minte.

Biblia ne anunţă că toate acestea vor fi examinate la marea judecată de la urmă:

„Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care‑l vor fi rostit” – Mat. 12:35‑36; Iuda 1:15

„De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu”  -1 Corinteni 4:5

O confirmare despre posibilitatea reamintirii tuturor lucrurilor pe care le‑am experimentat este experienţa celor care, în moment de mare şoc sau criză „şi‑au văzut toată viaţa trecându‑le pe dinaintea ochilor”. O astfel de experienţă nu este altceva decât un vis recapitulativ rulat la viteză maximă …

2. Vise cu cauze psihologice

Emerson, unul dintre marii poeţi ai Americii, susţine că „visele posedă o autenticitate intrinsecă şi o mare doză de adevăr despre noi înşine … Ele plutesc deasupra realităţii, nefiind prin aceasta nereale, ci aparţinând unui strat superior realităţii, din multe puncte de vedere, mai real decât realitatea însăşi. Abilităţile noastre nocturne din vise depăşesc cu mult capacităţile noastre din starea de veghe. Visele eliberează o abundenţă şi o fluenţă pe care n‑o avem în evoluţia noastră din timpul zilei. Un om perspicace şi înţelept va şti să acorde o atenţie deosebită propriilor lui vise, pentru că ele îi pun la dispoziţie o materie extraordinar de autentică despre propria personalitate, nu în detaliile ei, ci în aspectul ei calitativ.” Parafrazându‑l, am putea spune: „Cine reuşeşte să‑şi amintească visele şi să le înţeleagă este un om care reuşeşte să privească în oglinda sufletului…”

Fratele Richard Wurmbrand avea obiceiul să doarmă cu hârtie şi creion pe măsuţa de la capătul patului. Tatăl meu, chiar şi după câţiva ani buni de la moartea mamei mele, a continuat să o viseze aproape în fiecare noapte. Este una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste pe care le cunosc. Dânsul abia aştepta să meargă la culcare, iar dimineaţa îi părea rău că trebuie să se trezească.

Pe de altă parte, cam toţi cei care am plecat foarte greu din România, mai ales cei care au trecut prin traumele fugii peste frontieră şi ale puşcăriilor din Iugoslavia sau ale lagărelor de refugiaţi, am visat ani de zile că eram iar în România şi nu mai puteam reveni în America. Veritabile coşmare! Eu, de exemplu, am tot visat ca mă întorsesem în ţară ca să‑l ajut la o teză pe prietenul şi colegul meu de bancă. Mă trezeam de fiecare dată leoarcă de sudoare, în panica celui care făcuse cea mai mare prostie din viaţa lui şi acum nu mai putea să iasă din România. Fiecare trezire dintr‑un astfel de vis îmi aducea dimineaţa aceeaşi bucurie imensă pe care o simţisem pentru prima dată când aterizasem la Detroit, în Michigan.

„Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor” – Eclesiastul 5:3

„Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Nu vă lăsaţi amăgiţi de prorocii voştri, care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n‑ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi!»” – Ieremia 29:8

Cei familiarizaţi cu visele născute din cauze biologice şi psihologice ne îndeamnă să fim prudenţi şi să nu punem un preţ prea mare pe vise. Această părere a fost împărtăşită şi de înţeleptul Solomon:

„Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme‑te de Dumnezeu” – Eclesiastul 5:7

Despre cauzele psihologice ale viselor n‑au aflat doar oamenii de ştiinţă de azi. Biblia ne spune că aceeaşi convingere o aveau şi cei din familia patriarhului Iacov. Atunci când prâslea familiei le‑a istorisit fraţilor şi părinţilor lui două dintre visele pe care le‑a avut, Iosif s‑a pomenit bănuit pe nedrept de porniri vanitoase, nesăbuite, născute în mintea unui copil prea răsfăţat:

„Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i‑a făcut o haină pestriţă. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să‑l urască. Nu puteau să‑i spună nicio vorbă prietenească. Iosif a visat un vis şi l‑a istorisit fraţilor săi, care l‑au urât şi mai mult. El le‑a zis: «Ia ascultaţi ce vis am visat! Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată că snopul meu s‑a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l‑au înconjurat şi s‑au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.»

Fraţii lui i‑au zis: «Doar n‑ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n‑ai să ne cârmuieşti tu pe noi?» Şi l‑au urât şi mai mult din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui. 

Iosif a mai visat un alt vis şi l‑a istorisit fraţilor săi. El a zis: «Am mai visat un vis! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.» L‑a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l‑a mustrat şi i‑a zis: «Ce înseamnă visul acesta pe care l‑ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tai să ne aruncam cu faţa la pământ înaintea ta?»

Fraţii săi au început să‑l pizmuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.” – Gen. 37:3‑11

Este clar că fraţii lui Iosif au clasificat visele lui ca fiind din categoria celor cu cauze psihologice. Din acest motiv s‑au grăbit să‑l mustre, să‑l duşmănească şi să‑l poreclească în batjocură „Făuritorul de vise”.

„Iosif s‑a dus după fraţii săi şi i‑a găsit la Dotan. Ei l‑au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s‑au sfătuit să‑l omoare. Ei au zis unul către altul: «Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum să‑l omorâm şi să‑l aruncăm într‑una din aceste gropi; vom spune că l‑a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.»” – Gen. 37:17‑20

Cei din familia lui Iosif n‑aveau de unde să ştie că era vorba despre o cu totul altă explicaţie şi că Dumnezeu anunţa cu mult înainte destinul singular pe care‑l va avea acest copil şi modul minunat în care‑şi va salva el familia. Visele lui Iosif nu izvorau din dorinţa lui de înălţare personală, ci dintr‑o cu totul altă cauză…

3. Vise cu cauze teologice

Suntem o maşinărie făcută de Dumnezeu, şi El o poate manevra până în cele mai mici amănunte. Creatorul poate comunica cu sufletul uman în toate straturile sufletului uman: conştient, inconştient şi subconştient.

În Vechiul Testament, cel mai des întâlnit caracter al unui vis este acela de „mesaj din partea lui Dumnezeu”.

„Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul mă descopăr lui printr‑un vis…” – Num. 12:6

În sensul acesta, „Dumnezeu a venit la Abimelec” şi i‑a vorbit (Gen. 20:3), „a vorbit printr‑un înger al Domnului” cu Iacov (Gen. 31:10‑11), „a venit şi i‑a vorbit lui Laban” (Gen. 31:24) şi i S‑a arătat lui Solomon (1 Regi 3:5).

Dumnezeu vorbeşte cui vrea şi numai atunci când vrea El. Comunicarea prin vise nu a fost restrânsă la aria poporului lui Dumnezeu. Faraonul Egiptului a avut vise din partea lui Dumnezeu (Gen. 41). Doi slujitori ai lui au avut şi ei vise cauzate de Dumnezeu (Gen. 40). Iosif a primit înţelepciunea de a tălmăci aceste vise pentru cei care le primiseră. Ghedeon a fost întărit de un vis pe care l‑a avut unul dintre duşmanii poporului lui Dumnezeu (Jud. 7:13‑15). Solomon a avut un dialog profitabil cu Dumnezeu în vis (1 Regi 3:5‑15). În Babilon, ca odinioară Iosif în Egipt, Daniel a primit de la Dumnezeu darul de a tălmăci visele (Daniel 1:17). A fost nevoie de un om ca acesta pentru că Dumnezeu a avut de gând să‑i dea nişte vise formidabile lui Nebucadneţar, stăpânul lumii de atunci (Daniel 2, 4). Vise şi vedenii au primit toţi profeţii ale căror cărţi le putem citi în secţiunea profetică a Vechiului Testament.

Nu tot ce este supranatural este însă şi … dumnezeiesc. Şi Diavolul este supranatural, de aceea, anumite vise pot fi şi de natură demonică. Patriarhul Iov a avut astfel de experienţe: „Când zic: «Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile” atunci mă înspăimânţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.»” (Iov 7:13)

Majoritatea oamenilor au trăit coşmaruri. Unele au fost de‑a dreptul înspăimântătoare. Tatăl meu mi‑a povestit că s‑a luptat o noapte întreagă cu Satan şi cu demoni care căutau să‑l ţină legat de pat şi să‑l omoare. A scăpat doar după o luptă teribilă şi numai după ce a rostit cu toată credinţa Numele de biruitor al Domnului Isus Cristos.

Ceva asemănător este descris în cartea lui Iov:

„Un cuvânt s‑a furişat până la mine şi urechea mea i‑a prins sunetele uşoare. În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într‑un somn adânc, m‑a apucat groaza şi spaima şi toate oasele mi‑au tremurat. Un duh a trecut pe lângă mine,… tot părul mi s‑a zbârlit …” – Iov 4:12‑15

Cartea patriarhului Iov conţine un alt pasaj major despre sursa şi semnificaţia viselor cu cauze teologice. Elihu, acest purtător de cuvânt al Duhului Sfânt, ne explică lucrarea tainică de „reprogramare” mentală a conştiinţei pe care o face în mod tainic Dumnezeu prin visele din timpul nopţii. Asemenea unui specialist în computere, Dumnezeu „reformează” straturile adânci ale gândirii şi ale conştiinţei noastre:

„El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într‑un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le da înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să‑l abată pe om de la rău şi să‑l ferească de mândrie, ca să‑i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei” – Iov 32:15‑18

Oamenii au observat că „noaptea este un sfetnic bun”. Ce nu ştiu ei, spune Elihu, este că observaţia aceasta este adevărată pentru că în timpul nopţii, pe durata somnului, Dumnezeu „întipăreşte învăţăturile Lui” în conştiinţa lor „ca să‑l abată pe om de la rău şi să‑l ferească de mândrie, ca să‑i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei”.

În Noul Testament, apostolul Pavel confirmă importanţa lucrării conştiinţei în luarea deciziilor de viaţă:

„Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi. Când Neamurile, cu toate că n‑au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n‑au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Cristos, lucrurile ascunse ale oamenilor” – Rom. 2:13‑16

Visele nu sunt o cale garantată pentru aflarea voii lui Dumnezeu. Nu‑L putem forţa pe Dumnezeu să ne vorbească. Aceasta a fost experienţa împăratului Saul:

„Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci” – 1 Samuel 28:6

Având în vedere abundenţa de vise înregistrate în Vechiul Testament, trebuie să luăm în considerare şi avertizarea dată de Dumnezeu împotriva „falsificatorilor de vise”. Pericolul a fost mare, tentaţia irezistibilă pentru mulţi, iar pedeapsa hotărâtă de Dumnezeu pentru astfel de cazuri a fost categorică:

„Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care‑ţi va vesti un semn sau o minune… zicând: «Haidem după alţi dumnezei», dumnezei pe care tu nu îi cunoşti, «şi să le slujim lor» … să n‑asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. … Prorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v‑a scos din ţara Egiptului şi v‑a izbăvit din casa robiei şi a voit să te abată de la calea în care ţi‑a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.” – Deut. 13:1‑5

Pentru că pericolul era mortal, şi pedeapsa aplicată trebuia să fie cu moartea.

În mai toate vremurile de decadenţă spirituală şi morală au existat astfel de oameni care au stârnit mânia lui Dumnezeu pentru falsitatea lucrării lor:

„Am auzit ce spun prorocii, care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: «Am avut un vis! Am visat un vis!» … Prorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta şi cine a auzit Cuvântul Meu, să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul … Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i‑am trimis Eu, nu Eu le‑am dat porunca şi nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.” – Ieremia 23:25, 28, 32

„Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visurile mint şi mângâie cu deşertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociţi, pentru că n‑au păstor” – Zaharia 10:2

În Noul Testament, din categoria viselor cu caracter sau origine teologică putem aminti visele de înştiinţare pe care le‑a avut Iosif, logodnicul Mariei, cu privire la pruncul Isus (Mat. 1:20‑21; 2:13; 2:19; 2:22).

Un vis de avertizare l‑a avut nevasta lui Pilat, în timpul procesului Domnului Isus (Matei 27:19).

Revărsarea Duhului Sfânt la Rusalii şi fenomenele extraordinare de care a fost însoţită este explicată ca o ofertă făcută de Dumnezeu pentru intrarea în finalul istoric anunţat prin profetul Ioel:

„Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” – Fapte 2:15‑21

Din păcate, evreii nu s‑au pocăit de răul pe care‑l făcuseră prin răstignirea lui Isus şi „vremurile de înviorare” promise n‑au putut veni, ci îşi aşteaptă încă o împlinire viitoare (Fapte 3:12‑26).

Evanghelistul Filip a primit printr‑un înger înştiinţarea de a merge spre întâlnirea cu famenul etiopian (Fapte 8:26). Anania s‑a lăsat cu greu convins de un asemenea vis‑vedenie care‑l trimitea să‑i vorbească prigonitorului Saul din Tars despre planurile pe care le avea Dumnezeu cu el în prezentarea Evangheliei (Fapte 9:10‑16). Sutaşul Corneliu a primit într‑un vis‑vedenie porunca de a‑l chema pe Petru ca să primească mântuirea şi botezul prin Evanghelia Domnului Isus (Fapte 10:3‑6). Tot printr‑un vis‑vedenie a trebuit să fie pregătit şi Petru pentru aceasta nemaiauzită lucrare printre cei netăiaţi împrejur (Fapte 10:9‑20). Un vis de descoperire profetică l‑a avut şi prorocul Agag, care a vestit „…că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a şi fost în adevăr, în zilele împăratului Claudiu” (Fapte 11:27‑28).

Apostolul Pavel a avut parte de nişte vise‑vedenii care l‑au direcţionat în lucrarea lui misionară spre teritoriile neevanghelizate ale Europei: „Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i‑a făcut următoarea rugăminte: «Treci în Macedonia şi ajută‑ne!» (Fapte 16:9)

Când greutăţile din Corint îl făceau pe Pavel să se gândească să plece de acolo, Dumnezeu l‑a convins să rămână, tot printr‑un astfel de vis‑vedenie: „Noaptea, Domnul i‑a zis lui Pavel într‑o vedenie: «Nu te teme; ci vorbeşte, şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să‑ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.»” (Fapte 19:9‑10).

De fapt, foarte multe pasaje biblice dovedesc că termenul de vis şi acela de vedenie erau echivalente în gândirea poporului lui Dumnezeu. Această asociere de termeni este întâlnită şi în Fapte 23:11, unde, după ce fusese prins de iudei şi dat pe mâinile dregătorilor romani, Pavel este înştiinţat de Dumnezeu că misiunea lui printre evrei se apropie de sfârşit şi că va trebui să plece din Israel ca să mărturisească despre Domnul Isus la Roma: „În noaptea următoare, Domnul S‑a arătat lui Pavel şi i‑a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.” (Fapte 23:11)

O carte întreagă a Noului Testament a fost scrisă ca o înregistrare a unor imagini mentale primite de apostolul Ioan când era exilat pe insula Patmos pentru credinţa creştină.

Consideraţii finale (unde fiecare trebuie să tragem nişte concluzii):

1. Incontestabil, visele sunt o realitate din viaţa copiilor lui Dumnezeu, atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament.

2. Ca fenomene necontrolate raţional, visele pot avea cel puţin trei cauze diferite: biologice, psihologice şi teologice.

3. Biblia conţine şi relatări pozitive despre vise, dar şi avertizări foarte categorice împotriva lor, informându‑ne despre posibilitatea pervertirii mesajului lor prin contaminarea cu factorii decadenţei umane şi chiar cu factori de înşelare demonică.

4. Ca metodă de revelare şi de cunoaştere a voii lui Dumnezeu, visele sunt inferioare Scripturii şi trebuie subordonate ei. Dacă ar fi fost altfel, Dumnezeu nu S‑ar mai fi ostenit să ne dea Biblia şi să Se îngrijească de traducerea ei în atâtea limbi de pe faţa pământului. Calea călăuzirii prin visuri ar fi fost mult mai uşoară şi mai la îndemâna fiecărui om. Ar fi fost însă şi mult mai … periculoasă. Aşa cum am arătat deja, visele noastre pot avea cauze multiple. După cum nu tot ce zboară se mănâncă, nici tot ce visăm nu „vine de la Domnul”. Varietatea de provenienţe ale viselor subliniază şi mai mult că ele nu sunt o cale incontestabilă de cunoaştere a voii lui Dumnezeu. Majoritatea viselor sunt trăiri la nivelul psihicului, reacţii la solicitările vieţii şi limpeziri ale proceselor noastre mentale tulburate de confuziile de peste zi. Visele sunt afectate de factori subiectivi şi pot produce multă confuzie. Dumnezeu a găsit cu cale să ne lase la dispoziţie mărturia obiectivă a Cuvântului revelat şi scris pe paginile Scripturii.

5. În vechime, Dumnezeu le‑a poruncit celor din Israel să arate prudenţă şi discernământ în ceea ce priveşte sursa şi interpretările viselor. Aşa cum am văzut deja, ele pot fi reflexii ale propriei personalităţi, efecte ale tulburărilor de metabolism sau chiar pot avea origini demonice (Ier. 23:28). Dumnezeu le‑a spus evreilor să‑şi verifice întotdeauna visele cu standardul absolut al poruncilor lui Dumnezeu (Deut. 13:1‑5).

6. Vise cu conţinut „teologic” ar însemna astăzi o continuare a „revelaţiei” Scripturilor şi ar nega învăţătura despre canonul complet al Bibliei, aşa cum o cunoaştem noi astăzi. Conţinutul unor astfel de vise ar trebui colecţionat ca o „completare” la conţinutul Noului Testament. Aşa ceva ar fi sinonim cu valoarea „tradiţiei” privită de Biserica ortodoxă ca o completare şi chiar corectare a revelaţiei scrise. Aşa ceva ar valida activitatea şi învăţătura lui Mahomed, profetul lui Alah, care susţine că a primit conţinutul Coranului prin nişte vise avute într‑un răstimp de 23 de ani. Islamul nu contestă valoarea Vechiului şi Noului Testament, dar le trece prin validarea sau infirmarea adusă de conţinutul ultimei revelaţii dăruite de Dumnezeu prin „visele lui Mahomed”. Tot așa este și cu Mormonismul și revelațiile îngerului Muroni. Tot așa este și cu visele Elenei White, presupusa profetesă a mișcării adventiste. Se înţelege de la sine că nu putem fi de acord cu plasarea viselor cu caracter teologic pe acelaşi plan valoric cu revelaţia scrisă în canonul Bibliei.

7. Revelaţia Scripturilor este definitivă şi deplină. Visele au fost un instrument de călăuzire mai ales pentru vremea când oamenii nu aveau la îndemână Cuvântul scris, aşa cum îl avem noi astăzi. Deşi credem în probabilitatea împlinirii viitoare a profeţiei lui Ioel ca semn al vremii sfârşitului, norma generală pentru Biserica creştină de azi, nu pentru poporul Israel, este mesajul Scripturilor:

„Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” – 2 Tim. 3:16‑17

8. Este înţelept să nu luăm niciodată hotărâri majore bazate doar pe conţinutul unui vis pe care l‑am avut noaptea. Un astfel de vis trebuie verificat dacă se armonizează cu întreaga revelaţie a Scripturilor, cu sfatul unor oameni spirituali pe care îi respectăm şi mai ales cu părerea părinţilor sau a celorlalţi copii ai lui Dumnezeu cu care El ne‑a aşezat să trăim şi să călătorim împreună prin viaţă.

Verificaţi întotdeauna dacă aveţi „pacea care întrece orice pricepere” în hotărârile luate şi nu vă lăsaţi purtaţi încoace şi încolo de impulsuri violente şi porniri necontrolate.

Prin anul 1980, cineva lansase zvonul că se va scufunda California. Ziarele şi emisiunile de televiziune publicau tot felul de reportaje despre o anumită aliniere a planetelor şi tot felul de „specialişti” profeţeau catastrofe înspăimântătoare. În psihoza generală, într‑o biserică română din Los Angeles, o femeie care se pretindea profetesă s‑a ridicat în cadrul unei adunări creştine şi a spus ceva de genul: „Poporul Meu, vreau să te scap, pentru că te iubesc. Nu vreau să te pedepsesc atunci când voi pedepsi păcatul oamenilor din aceste locuri. Fă‑ţi bagajele şi pleacă spre Portland, Oregon”. Aproape întreaga Biserică a ascultat acest anunţ profetic şi s‑au mutat la Portland. Nu s‑a întâmplat nimic. Planetele şi‑au văzut de mersul lor, iar California a rămas un ţinut unic şi binecuvântat acolo unde o ştie toată lumea. Ironia mare este că femeia care a făcut atunci profeţia… a rămas şi ea tot în Los Angeles.

Apostolul Ioan le‑a scris celor din vremea lui: „Fraţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi dacă…, căci în lume au ieşit … mincinoşi.” Parafrazând mesajul lui Ioan, încheiem acest mic studiu, spunând şi noi: „Fraţilor, visele sunt o parte din existenţa şi din trăirile noastre; numai… nu daţi crezare oricărui vis, ci cercetaţi totul şi opriţi doar ce este bun.“

(despre eexperiența tatălui meu cu visele puteți citi aici:

Convertire pe patul morții
A sunat soneria. Doamna a venit!

http://barzilaiendan.wordpress.com/2007/10/02/convertire-pe-patul-mortii/#more-274

Anunțuri