Am observat că există o dublă şi reciprocă nedumerire în materie de căsătorie: cei care nu s‑au căsătorit încă şi au ajuns să treacă de 20‑25 de ani se întreabă: „Cum au reuşit oare ceilalţi?” cei care s‑au căsătorit se miră: „Ce li se pare aşa de greu şi complicat?”

Am stat de vorbă nu demult cu un bărbat de aproximativ 28 de ani şi am fost surprins să‑l aud întrebându‑mă: „Ce ar trebui să fac? Oare nu este adevărat că Dumnezeu rânduieşte căsătoriile? Dacă vrea El să‑mi trimită pe cineva, mai trebuie să mă duc eu să caut?”

I‑am răspuns: „Ce găseşti scris în Biblie? Eu ştiu că undeva scrie: „Preaiubiţilor Săi, El le dă pâinea ca prin somn”, dar asta nu este un îndemn la lene şi nici nu asigură pe nimeni că pâinea ne/vă aşteptă dimineaţa înaintea uşii… Iţi aduci aminte cum şi‑a căsătorit Avraam băiatul, pe Isaac? Tatăl tuturor credincioşilor n‑a spus: „Dacă Dumnezeu vrea să‑mi însor băiatul cu una dintre rudele noastre monoteiste, să‑mi trimită El fata aici la noi… Avraam a pus la cale o expediţie, a cheltuit bani şi l‑a trimis spre rudele sale pe cel mai important slujitor al casei sale, „care era îngrijitorul tuturor averilor lui” (Gen. 24:2). Din calitatea solului trimis în căutarea unei neveste potrivite pentru fiul său ne dăm seama de importanţa acordată de Avraam acestei probleme.

Prietenul meu a oftat şi mi‑a spus: „Da, dar acest rob a avut şi el nevoie de un semn din partea Domnului …”

I‑am răspuns: „Cred că şi aici citim în text mai mult decât vrea el să ne spună. Eu nu cred că a fost ceva supranatural… cel puţin nu aşa de supranatural cum am ajuns să credem unii dintre noi. Gândeşte‑te bine, omul trimis de Avraam era un om chibzuit şi foarte bun administrator. El ştia ce multă avere va moşteni Isaac şi de câtă hărnicie va trebui să dea dovadă noua lui soţie. Robul a gândit ca un… rob. Logica lui este una administrativă: „Doamne, fă ca fata căreia îi voi zice: «Pleacă‑ţi vadra, te rog, ca să beau» şi care va răspunde: «Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale», să fie aceea pe care ai rânduit‑o Tu pentru robul tău Isaac!”

Probabil că dacă Avraam ar fi trimis ca sol un poet, ar fi cerut un altfel de semn: „Fata care îmi va răspunde cu o poezie” sau dacă ar fi trimis ca sol un cântăreţ, semnul cerut ar fi fost: „Fata pe care o voi auzi cântând azi aici la fântână”. Dacă solul n‑ar fi avut prea multă minte, probabil că el ar fi spus: „Doamne, scoate‑mi‑o în cale pe cea mai frumoasă, pe cea cu silueta cea mai plăcută, pe cea care are gropiţe în obraji şi o şuviţă de păr pe frunte, căzând peste năsucul ei cârn …” Un altfel de rob ar fi cerut … altceva … Robul trimis de Avraam a cerut însă o fată harnică, pentru că aceasta era valoarea maximă pe care o preţuia el, ca administrator, într‑o viitoare gospodină din casa lui Isaac. Supranaturalul s‑a grefat atunci pe această foarte normală şi obişnuită preocupare a robului cu averea căreia îi era administrator. Eu cred că voi, băieţii, trebuie să dovediţi aceleaşi preocupări ca Avraam pentru găsirea unei soţii potrivite.

În primul rând, ar trebui să vă daţi seama că o astfel de soţie trebuie „găsită”, adică este nevoie de o preocupare specifică pentru rezolvarea acestei probleme. În al doilea rând, cred că trebuie să‑i acordaţi o prioritate majoră care să se vadă din resursele pe care i le alocaţi. Gândeşte‑te că toată gospodăria lui Avraam a avut de suferit din cauza absenţei principalului ei administrator. Este o vreme când toate celelalte preocupări ale voastre trebuie neglijate într‑o oarecare măsură pentru ca să vă căutaţi o soţie.

În al treilea rând, cred că veţi căuta o soţie după cum sunteţi croiţi fiecare dintre voi, după specificul personalităţii voastre. Vă veţi uita la calităţi care vor da pe faţă cum ierarhizaţi voi valorile din viaţa voastră. Veţi fi surprinşi când veţi observa că „spiritualitatea” voastră închipuită nu vă va împiedica să vă uitaţi mai degrabă la silueta şi profilul fetelor, la vârsta lor, decât la calitatea caracterului lor… Cu căsătoria este ca şi cu cumpărarea pe credit: vezi ceva, îţi place, o iei şi mai târziu … plăteşti.

Pe vremea când eram la Seminar, profesorii noştri şi păstorii care ne vizitau ne sfătuiau cum să ne găsim soţia potrivită.

„Băgaţi de seamă, ne‑a spus unul dintre ei, după mântuire, căsătoria este cea mai mare hotărâre pe care o poate lua cineva în viaţă. De ea depinde tot ce veţi putea fi şi face după aceea.”

Fratele Cornel Mara, pe atunci preşedintele Uniunii Baptiste, ne‑a spus: „Dacă vreţi să faceţi casă bună cu cineva, luaţi‑vă o fată harnică şi curată. Eu vă sfătuiesc să‑i faceţi o vizită acasă. Uitaţi‑vă cum arată casa în care stă ea, mergeţi la (acum îi zice „baie”) şi vedeţi cât de curat este (pe atunci, majoritatea „băilor” erau în curtea din spatele casei).”

Un alt păstor ne‑a spus: „Băieţi, nu vă înşelaţi cu silueta ei de acum. Uitaţi‑vă cum arată tatăl şi mama ei. Fetele au tendinţa genetică să ajungă la înfăţişare aşa cum sunt mamele lor. Dacă vă place mama ei, mergeţi mai departe. Dacă nu vă place cum arată mama ei, mergeţi în … altă parte. Dacă vrei să‑ţi iei o soţie bună, caută fata unei mame pe care o respecţi!”

Cineva cu o foarte mare şi tristă experienţă ne‑a spus:

„La început, toate fetele sunt foarte timide, foarte cuminţi şi foarte … ascultătoare. Dacă vreţi să aflaţi însă cum vor fi mai târziu în cadrul familiei, duceţi‑vă în familia fetei acum şi fiţi foarte atenţi la felul în care se poartă ea acum cu mama ei şi, mai ales, cu tatăl ei. Aşa se va purta mai târziu şi cu tine. Nu fii încântat că, de dragul tău, ea este gata să‑şi mintă părinţii sau să se certe cu ei. Mâine te va minţi pe tine şi se va certa cu tine. Uită‑te cum se raportează ea acum la structurile de autoritate din viaţa ei şi vei vedea cum se va comporta ea după nuntă.”

Se spune că dragostea este oarbă; dar căsătoria este cea mai sigură cale de vindecare. Dacă vrei o soţie bună, căsătoreşte‑te cu una care a fost fată bună la părinţi.

În al patrulea rând, orice vei face, ambalează‑ţi preocupările tale în rugăciune. Fă din convorbirea cu Dumnezeu cel mai important dialog al căutărilor tale. „Recunoaşte‑L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările” (Prov. 3:6).

Mănâncă mult morcov înainte de căsătorie, pentru ca după aia să nu‑ţi plângă ochii de la ceapă. Secretul vieţii de căsnicie: Alege ce iubeşti, iar apoi iubeşte ce ai ales. Dacă nu vei alege însă cu înţelepciune şi prin călăuzirea divină, vei ajunge ca cel ce a zis oftând: „Se pare că vremea în care ne apreciem cel mai mult partenerul este înainte de căsătorie şi după funeralii.”

În al cincilea rând, fii sigur că îţi restrângi aria căutărilor la „rudele tale de la râu, din Mesopotamia”, adică din poporul lui Dumnezeu. Nu‑ţi lăsa inima şi ochii să zăbovească printre fetele filistenilor. De ce? Oare nu sunt fete „în lume”, care sunt de zece ori mai bune decât fetele din Biserică? S‑ar putea să fie aşa, dar „Dacă te căsătoreşti cu o fată care nu‑L are pe Dumnezeu ca tată, să ştii că‑l vei avea drept socru … pe Dracu! Bunul simţ va evita nu numai divorţurile, ci şi unele … căsătorii. Dacă părinţii sunt o alegere a lui Dumnezeu pentru noi, tovarăşul de viaţă trebuie să fie o alegere a noastră pentru Dumnezeu …

Un om ar trebui să se căsătorească numai cu acea femeie pe care şi‑ar fi ales‑o drept prieten, dacă ar fi fost bărbat.

Ca şi bărbat căsătorit, îmi este tare greu să înţeleg cum de nu vă puteţi căsători voi, de ce vă este aşa de greu? Robului lui Avraam nu i‑a fost teamă că nu găseşte fete la fântână. Problema lui a fost că erau prea multe şi nu ştia pe care dintre ele să o aleagă. Cu atâtea fete în jur …

În Biblia mea scrie că după bărbat a fost femeia; şi de atunci este mereu „după el”. Uitaţi‑vă bine în jur şi veţi vedea ce multe fete stau în aşteptare. Vorba aceea, perioada de curtare este timpul în care un băiat aleargă după o fată până când ea … îl prinde.