Printre lucrurile pe care le‑am învăţat de la fratele Pitt Popovici în Los Angeles a fost şi locul în care să stau în  adunare.  Majoritatea   păstorilor,  confirmând  unele bănuieli ale Domnului Isus, aleg să stea în locurile din faţă în adunarea sfinţilor. Când nu s‑au urcat încă la amvon, ei stau „pe banca întâi”.

Spre surprinderea mea, fratele Pitt, care venea  de obicei primul şi putea să‑şi aleagă orice loc dorea, prefera să stea pe banca din spate, ultimul loc de la margine spre mijloc. Cred ca dânsul câştiga astfel două lucruri: putea vedea adunarea în întregimea ei, ca un veritabil veghetor, şi era prezenţa inevitabilă cu care trebuiau să se întâlnească toţi aceia care „întârziau” la casa de rugăciune. „Aminul” rostit de el din ultima bancă acoperea sonor toată audienţa şi stabilea parcă un ton sănătos al închinării.

 

Anunțuri