În vara anului 2002 am fost chemat de urgență să merg împreună cu cei ce conduc organizația Christioan Aid Ministries în România. Se pornise o „vântoasă” în personalul sucursalei organizației, la Suceava. Era vorba despre un conflict de personalitate între mai toți cei ce lucrau acolo. Ajunși la Suceava, am petrecut câteva zile pline de „interviuri” cu cei ce se învinuiau reciproc de responsabilitate pentru răul ce se instaurase în jur. Într-una din zile, l-am ascultat pe un tânăr american, foarte acru și înveninat împotriva tuturor românilor și a tuturor realităților românești. Ascultându-l, mi s-a părut că stau în fața unuia care poartă umbrela de ploaie într-o zi caniculară de vară. Parcă revizitam întâmplarea de pe coasta de vest a Americii. I-am cerut voie lui David Tro]er să-i spun câteva cuvinte, apoi l-am privit câteva clipe fără să spun nimic, după care l-am surprins cu o întrebare:

„Ascultă, te văd tânăr și frumos. Ești harnic și priceput. Ai pe Domnul de partea ta … Vreau să-ți dau o veste! Undeva în lumea asta există o fată fericită care te așteaptă să te căsătorești cu ea. Ești gata?”

M-a privit lung, uimit și perplex. Nu înțelegea ce rost au toate cuvintele acestea …

„Am întâlnit un tânăr ca tine acum câteva luni într-o biserică română din America. Te privesc pe tine și parcă-l văd pe el … Ești acru și întunecat, ți s-au înecat toate corăbiile și lumea este gata să se sfârșească … Și când mă gândesc că noi te-am trimis din America în România ca să faci lucrarea împreuna cu Domnul și să răspândești în jur frumusețea și harul lui mântuitor … Ce s-a întâmplat cu tine? Cui i-ai dat voie să te aducă în halul acesta? În loc să te ajutăm, noi te-am distrus când te-am trimis aici! În loc să fi biruitor ești un om înfrânt. Crezi că te-ar lua vreo fată dacă te-ar vedea în halul acesta?”

I-am spus apoi toată întâmplarea cu tânărul nihilist pe care-l întâlnisem în primăvară și l-am confruntat cu principiul Domnului Isus: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.”

I-am spus: „Ne clădim realitatea în care trăim cu propriile noastre mâini. Noi aruncăm în jur punți sau ridicăm ziduri. Suntem chemați să fim agenții schimbării inițiate de Dumnezeu în lumea noastră. S-ar putea ca românii din jur să fie chiar așa de răi sau chiar mai răi decât ne spui tu. Asta nu scuză însă starea ta înaințtea lor. Le-ai îngăduit să te facă asemenea lor! Asta nu este bine. Asta este partea ta de vină! În loc să-i influențezi tu pe ei, te lași tu influențat de ei. În loc să fi tare, ești slab și-i lași să-ți construiască realitatea în care trăiești. Sfatul pe care trebuie să-l urmezi este: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”

Ca un copil de menonit bine crescut, m-a ascultat în liniște până la capăt. Nu știu însă dacă m-a și priceput atunci. A revenit însă a doua zi și mi-a spus: „Cred că Dumnezeu te-a trimis aici special pentru mine. Mulțumesc pentru tot ceea ce mi-ai spus.”

După ce el a ieșit din biroul în care eram adunați, a intrat înăuntru un alt lucrător american, cam la fel de trist și acru cum fusese și cel dintâi. Fără să mai aștepte nici un minut, David mi-a spus: „Daniel, mai predică odată ce i-ai spus și celuilalt.”

Am răspuns: „Nu mă învăța rău. Mi se întâmplă foarte rar să mi se ceară să repet predicile.”

A zâmbit și mi-a spus: „Mai spune odată. Nu de alta, dar vreau s-o învăț și eu bine, ca s-o trăiesc și s-o spun și la alții.”

Anunțuri