Am fost să vizitez de multe ori adunările sfinţilor români din Chicago. Am zburat cu avionul şi am aterizat la aeroportul O’Hare fără să mă întreb nici cine este acest om, nici de ce a ajuns numele său să-i fie dat uneia dintre cele mai mari aerogări din lume. Am aflat între timp şi vreau să vă spun şi vouă.

Prima poveste

Cu mulţi ani în urmă, Al Capone stăpânea efectiv fiecare colţişor al oraşului Chicago. Faima lui Capone nu se datora nicidecum unor fapte eroice şi demne de menţionat. Din contră, în Chicago, oraşul vânturilor, era recunoscut drept urzitorul a tot ceea ce putea fi mai josnic, de la contrabanda cu alcool, la prostituţie şi până la crimă.

Capone avea un avocat supranumit „Eddie cel uşuratic”. Eddie nu era degeaba avocatul lui Capone. Era un as în domeniul legal! Îndemânarea şi abilităţile sale avocăţeşti l au ţinut pe Marele Al departe de închisoare timp de ani în şir. Este adevărat că răsplata sa a fost regească. În semn de recunoştinţă, Capone nu numai că l a răsplătit pe Eddie cu imense sume de bani, dar i a făcut parte şi din câştigurile sale, lăsându l să se bucure de nespuse privilegii. El şi familia sa locuiau într o vilă pe un teren particular cu servitori care i slujeau zi şi noapte. Proprietatea unde locuiau era atât de întinsă, încât ocupa o întreagă arteră din Chicago. Putem spune că Eddie ducea viaţa de lux a gangsterilor fără să ia în seamă atrocităţile care se petreceau în jurul lui.

Eddie însă avea o slăbiciune. Avea un fiu pe care l iubea ca pe ochii săi din cap. Eddie se îngrijea ca acest fiu al său să aibă tot ce şi doreşte: haine scumpe, maşini luxoase şi o educaţie aleasă. N a fost nimic să nu îi poată oferi. Banii nu erau o problemă. În mod surprinzător, Eddie, cel care era băgat până în dinţi în crima organizată, dorea ca fiul său să deosebească răul de bine. Dorea ca fiul său să devină o persoană mai bună decât el. Cu toată averea şi influenţa sa, Eddie n a putut să i ofere fiului său două lucruri: un nume bun şi un exemplu bun de urmat.

Într o bună zi, „Eddie cel uşuratic” s a izbit de o problemă dificilă. A ajuns la concluzia că trebuie să facă tot posibilul ca să repare răul pe care l a făcut. În consecinţă, a hotărât să se prezinte la autorităţile locale şi să spună adevărul despre Al „Cicatrice” Capone, astfel curăţindu şi numele pătat şi dovedindu-i fiului său că era în stare de integritate morală. Toate acestea însemnau a depune mărturie împotriva Organizaţiei şi a suporta consecinţele care erau nespus de grave. Zis şi făcut, Eddie a divulgat totul.

N-a trecut un an şi viaţa lui Eddie s a sfârşit, el fiind găsit secerat de gloanţe pe o stradă lăturalnică din Chicago. În ochii lui Eddie, acest scump sacrificiu al său reprezenta cel mai preţios dar pe care a putut să l dea fiului său.

Când a fost găsit, un poliţist a scos din buzunarul său un şirag de mătănii, un crucifix, un medalion religios şi o poezie decupată dintr o revistă, care suna aşa:

Ceasul vieţii l întorci o dată
Ale sale ţagări nimeni nu le poate opri
Fie seară, fie dimineaţă.
Azi îţi aparţine
Trăieşte, iubeşte, lucrează din tot sufletul,
Nu te ncrede n timp,
Ceasu ţi curând se va opri.

Povestea a doua

Cel de al doilea război mondial a creat o mulţime de eroi. Printre aceştia se numără şi locotenentul major Butch O’Hare, pilot militar cu misiune pe portavionul Lexington din Pacificul de Sud.

Escadrila sa a fost trimisă în misiune. Pe când se afla în aer, pilotul şi a verificat rezervorul de benzină şi a constatat cu stupoare că a uitat să alimenteze. Situaţia era deosebit de gravă, deoarece nu avea destulă benzină să şi îndeplinească misiunea şi să se întoarcă la bază. Comandantul său de zbor l a sfătuit să se întoarcă pe portavion. După o perioadă de ezitare, s a desprins din formaţia sa de zbor şi s a întors spre vapor, când deodată a zărit ceva care i a îngheţat sufletul. O escadrilă japoneză de avioane se îndrepta cu toată viteza înspre formaţia americană de zbor.

Escadrila americană era plecată într un raid misiune şi, cu părere de rău, Butch a constatat că nu putea să facă nimic pentru ei ca să i avertizeze şi să i salveze. Nu i rămânea decât o singură ieşire: să i distragă pe japonezi.

Fără nici o urmă de ezitare şi fără să se gândească la siguranţa sa, pilotul s a îndreptat înspre avioanele japoneze. Cu stupoare, japonezii au constatat că erau atacaţi cu mitraliera chiar din mijlocul formaţiei lor.

Unul câte unul, avioanele inamice au fost luate cu asalt. Butch zbura în toate părţile ţintind înspre cât mai multe avioane, până ce i s a terminat muniţia. Chiar şi aşa, şi a continuat atacul.

Butch a început să zboare aproape de avioanele japoneze ca să le prindă aripile şi să le doboare sau deterioreze.

Văzând atacul vehement al avionului american, japonezii au decis să se retragă. Uşurat, cu avionul tot deteriorat, Butch O’Hare s a îndreptat spre portavion, unde a raportat ceea ce s a petrecut în timp ce se întorcea la bază. Camera de filmat montată pe una dintre aripile avionului său a redat întreaga întâmplare. Butch distrusese cinci avioane inamice.

Acest eveniment a avut loc la 20 februarie 1942, iar Butch a devenit primul erou de aviaţie din timpul celui de al doilea război mondial şi primul aviator care a fost onorat cu Medalia de Onoare a Congresului. Un an mai târziu, Butch O’Hare a fost ucis în luptă, la vârsta de doar 29 de ani. Astăzi, oraşul său natal face tot posibilul să păstreze memoria sa şi aeroportul din Chicago îi poartă numele: Aeroportul O’Hare, în amintirea curajului de care a dat dovadă acest erou al aviaţiei americane.

Data viitoare, când te vei afla pe Aeroportul Internaţional O’Hare, nu uita să treci pe la statuia pilotului aflată între terminalul 1 şi 2. Tot aici poţi vedea expusă şi Medalia de Onoare.

Ce au în comun aceste două povestiri în comun? Butch O’Hare a fost fiul lui Eddie cel uşuratic.

(traducere de Marel Cărcăleanu)

povestirea in engleza este aici

Anunțuri