L-am cunoscut atunci, când bâjbâind prin hăţişul îndoielilor căutând calea spre certitudinea călăuzirii divine în problema căsătoriei, ajunsesem la o parţială convingere că Daniela, una dintre fetele lui, avea să mi fie soţie. Mă înşelasem însă şi în alte privinţe şi doream acum să fiu absolut sigur că nu fac o greşeală.

– Cum să aflu dacă aceasta este ce vrea Domnul pentru mine? Cum pot să fiu sigur?

Mi a răspuns simplu, dar năucitor de greu pentru mine:

– Dacă vrei să afli ce vrea Dumnezeu, trebuie să nu mai vrei tu nimic. Trebuie să te duci înaintea lui Dumnezeu şi să I spui din toată inima: „Doamne, eu renunţ la Daniela Ban. Renunţ şi la alte fete… Renunţ la orice fată pe care o cunosc eu acuma. Vreau să aflu ce doreşti Tu şi ce ai hotărât Tu pentru mine. Îţi dau toată libertatea să mi alegi soţia după inima Ta. Poate fi oricare fată sau poate să nu fie nicio fată. Poţi hotărî să nu mă căsătoresc niciodată. Sunt gata să accept orice hotărâre îmi vei comunica Tu.” Dacă eşti gata să te rogi aşa, din toată inima, eu sunt gata acum şi aici să mă rog împreună cu tine.

Cum puteam să l refuz? Era tatăl Danielei Ban, de care mă îndrăgostisem în urmă cu aproape un an… Cum să i fac tocmai eu o impresie proastă?

Pe de altă parte, îmi cerea să renunţ, dintr odată şi din toată inima, la fata lui… Nu era cumva la mijloc o şmecherie părintească? Nu cumva nu i plăcea de mine şi tocmai găsise o metodă „duhovnicească” să scape de mine?

Dumnezeu mi l-a rânduit ca socru, dar el a reuşit performanţa de a-mi fi un tată.

A trăit în părtăşia „celor mari”: Vasilică Moisescu, Alexa şi Petru Popovici, Poci Gustav, Ionel Truţa, Iosif Ţon, Aurel Popescu, Liviu Olah, Richard Wurmbrand, dar nu s a considerat niciodată unul dintre ei. L a caracterizat întotdeauna o smerenie cuviincioasă şi o părere cumpătată despre sine.

A reuşit întotdeauna să nu se certe cu nimeni. A avut păreri, dar nu patimi. A ştiut să vorbească întotdeauna domol, clar şi răbdător.

Anunțuri