Iată una dintre poeziile acestui „ne-poet” îndrăgostit de frumos:

Am urmărit himera, adevărul,
Dar ce-am găsit a fost mereu tot „eu”,
Tot numai flori de măr aduce mărul,
Dar mie „eul” îmi e Dumnezeul

Din iadul căruia nu-i evadare
Şi după grele lepădări de sine
Şi după sacrificiul cel mai mare,
Sunt tot în „eu”, nu am ieşit din mine.

Mi-e adevăr doar psihodiagrama
Bilanţul tragicelor experienţe
Tristeţea-i cânt, căci ea şi panorama
Mult chinuitei mele existenţe.

Trăind altfel, altfel mi-ar fi gândirea,
Mentalitatea o schimb pe un blid de linte.
Se cheltuieşte pe năluci iubirea,
Mereu e numai „eul” care minte.

Se travesteşte în idealuri, în religii,
E revoluţionar, răstoarnă totul.
În toate-s ale „eului” vestigii.
El pângăreşte tot ca să trăiască,

El are singur gând ca să trăiască bine.
Şi buruiana asta-n mine o să crească
Până „eul” va fi înghiţit de Tine.

Atunci sub chip de „eu” avea voi adevărul,
Căci „eul” meu va fi atunci Christos.
Tot numai flori de măr v-aduce mărul,
Dar va fi întruchipare de frumos.