Numele meu este Adriana Branza şi vreau să vă spun cum mi a schimbat Dumnezeu viaţa. În martie 1998, fiind studentă în anul I la Timişoara, o colegă m a invitat să lucrez timp de o săptămână ca translator pentru un grup de americani. Acest grup era implicat într un proiect de refacere a unor orfelinate şi şcoli speciale din judeţul Arad. Fiind acolo cu acel grup de creştini, am putut compara cum trăiau acei oameni spre deosebire de ceilalţi prieteni ai mei.

În primul rând vedeam cum se tratau unii pe alţii, cum se respectau, cum îşi arătau dragoste unii altora. În al doilea rând, ei citeau zilnic Biblia şi aveau o dorinţă sinceră să trăiască după Cuvântul lui Dumnezeu.
Până atunci, n am ştiut niciodată că există pe acest pământ oameni care doresc într adevăr să trăiască aşa cum cere Dumnezeu în Biblie.

Pentru mine, Biblia era o carte pe care nu o puteam înţelege, o carte foarte veche, pe care doar filozofii şi istoricii ar putea să o înţeleagă, dar nu oamenii simpli.

Am început punându mi întrebări despre Dumnezeu şi despre oamenii din acel grup, care erau atât de diferiţi de toţi prietenii mei şi toţi cei pe care îi cunoscusem înainte.

Într o zi, în timpul acelei săptămâni, cineva m a întrebat: „Eşti creştină?” Am răspuns cu o altă întrebare: „Ce înseamnă să fii creştin?” Nu am primit nici un răspuns, aşa că am căutat singură răspuns.

Când ne am întors la Facultate în Timişoara, colega mea Anca mi a dat o carte: „Mai mult decât un simplu tâmplar”, de Josh McDowell. Într o după masă de vineri, mergând cu trenul de la Timişoara spre Arad, citeam din cartea pe care mi a dat o colega mea şi am ajuns la un loc în care autorul prezenta o istorisire. Era vorba despre o domnişoară care conducea maşina pe o autostrada undeva în California şi a fost oprită de poliţie pentru depăşirea limitei de viteză.

Ea este dusă la tribunal şi i se cere să plătească amenda pentru ceea ce a făcut. Nu a avut bani să plătească şi, prin urmare, trebuia dusă la închisoare. În acel moment, judecătorul care prezida cazul a venit la ea, şi a scos roba de judecător, a plătit amenda şi în, felul acesta, ea a scăpat de închisoare. Apoi în carte urma o întrebare şi probabil fiecare cititor şi-a pus-o:

„De ce a plătit judecătorul amenda în locul fetei?”

Răspunsul: pentru că era tatăl fetei.

Josh McDowell spune că aceasta este o întâmplare adevărată, care a avut loc în California. Când am citit acest pasaj, am înţeles, pentru prima dată în viaţa mea, o întâmplare care a avut loc în Israel cu aproape 2000 de ani în urmă. Datorită acelei întâmplări din California istorisite de Josh McDowell în cartea sa, am înţeles de ce a fost nevoie ca Dumnezeu să vină pe pământ de pe tronul Său ceresc, să Şi scoată roba Sa glorioasă, să renunţe la puterea Lui de judecător şi să fie Tatăl meu iubitor şi iertător. Am auzit de multe ori propoziţia „Dumnezeu a murit pentru păcatele tale”, dar ea n avea absolut nici un sens pentru mine, până în acel moment, în tren.

Am înţeles că nici un om nu poate plăti vreodată pentru păcatele sale, indiferent cât de mici sau de mari ar fi acestea. Dumnezeu este sfânt, este un judecător perfect, care nu poate să uite sau să pună deoparte păcatele noastre. Dacă ar face aşa ceva, sistemul Său de justiţie nu ar mai fi corect.
Părea o problema fără soluţie, dar Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, a găsit soluţia: El a ales să plătească şi să sufere pentru păcatele celor pe care îi iubeşte.

În acea după masă de vineri, când am înţeles că El a murit pentru mine, dragostea Lui, mila şi bunătatea Lui m au copleşit. Am decis să accept sacrificiul pe care El l a făcut pe cruce, să L accept pe El ca Salvator şi Domn al vieţii mele. Am început să citesc Biblia, şi din ziua aceea ea nu mai era o carte pe care să nu o înţeleg. Pentru mine, ca de altfel şi pentru toţi creştinii din lumea aceasta, Biblia a devenit Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu. Dumnezeu mi a vorbit prin Biblie şi am putut înţelege ce scrie acolo. Şi încet, dar sigur, Dumnezeu a început să lucreze în mine, El a început să schimbe modul în care gândeam şi caracterul meu. El a început să mă înveţe lucruri noi despre El, despre cei din jurul meu şi despre mine însămi.

Eram un om care îi judeca pe toţi cei din jur. Doar dacă mă uitam la cineva, îl şi catalogam în bun sau rău. Dumnezeu m a învăţat să nu judec atât de repede oamenii, pentru că noi suntem creaturi complexe şi sunt multe lucruri care pot afecta reacţiile noastre, caracterul şi motivaţiile noastre.

Dincolo de toate acestea, cine sunt eu să judec vreun om pe care l a creat Dumnezeu, pe care Dumnezeu îl iubeşte şi pentru care El a murit? Au fost şi momente când aveam impresia că Dumnezeu a devenit distant, că rugăciunile mele nu primesc răspuns prea repede, dar El mi a arătat că şi Domnul Isus Se roagă pentru mine. Şi cel mai important, El mi a arătat că mă iubeşte chiar aşa cum sunt şi că va continua să mă schimbe cu dragoste şi răbdare, până când va sfârşi această bună lucrare pe care a început o în mine. (Filipeni 1:6)

(Interviu difuzat iniţial de Radio Vocea Evangheliei în cadrul emisiunii „Vieţi transformate”. Realizator Ioan Ciobota)

Anunțuri