Participam impreuna cu dansul la o ordinare de pastor. Ca de obicei, evenimentul se transforma intr-o mare sarbatoare a comunitatii. Lume multa, pestrita, un servici bisericesc bogat, multa muzica, multe poezii, multe marturii personale si multe indemnuri. Sunt de fata reprezentanti ai altor biserici, delegati din partea asociatiilor locale si nationale. Dupa terminarea serviciului de ordinare urma o masa copioasa la care era invitata toata lumea.

Tata Cure era in forma. Sanatatea lui fusese buna in ultima vreme si buna dispozitie il facea sa straluceasca in mijlocul celor prezenti. Totusi, parca ceva nu-i era tocmai la indemana … Parca ceva il deranja … Din cand in cand, arunca cate o privire lunga spre cel sarbatorit. Privea apoi spre sotia lui si spre cei din familie. Era parca muncit de o preocupare personala. Sa le spuna ceva, sa nu le spuna … A ales sa taca, dar a vorbit atunci cand i-a venit randul la amvonul sarbatorii. Dupa ce si-a dres ca de obicei glasul, a inceput:

“Fratilor! Avem ocazia sa participam astazi impreuna la o mare sarbatoare. Am stat si m-am uitat in jur si toate-s asa de faine … Multa lume imbracata de sarbatoare, muzica-i tare faina si ea … Pluteste parca in aer un miros de lauri ai slavei si … n-as vrea ca tocmai eu sa va stric bairamul … Am insa ceva pe inima si vreau sa va spun ce m-apasa.

Cu multi ani in urma, pe cand eram inca tanar si frumos la nevasta mea, calatoream mult prin tara, mai ales prin satele si catunele din Banat. Imi placea sa merg pe jos prin mijlocul naturii. Nu ma speriau norii si nu ma temeam de costisa dealului, ca acum …

Intre doua sate vecine asezate pe cele doua maluri ale unei ape, tocmai se facea inaugurarea unui pod nou, zidit din piatra.”

Ajunsesem cand sarbatoarea era in toi. Era multa lume. Venisera primarii din cele doua sate, ba mai venise si “cineva de la raion”, aveau muzica militara, iar in mijlocul tuturor acestora stralucea de frumusete … podul cel nou.”

Gospodinele din sat il impodobisera ca pe un odor drag. Pusesera carpete de acasa pe marginile lui si adusesera flori, multe flori din gradina. Au fost discursuri, au fost laude, au fost cantece, au fost … cate si mai cate …

Mi-am zis: “Bravo, mai podule! Grozav mai esti tu! Toata lumea te lauda!”
Am mai trecut pe acolo peste cateva luni si … ce sa vezi ? Imaginea era cu totul alta. Podul meu era singur! Si nu numai asta, dar podul meu era tare plouat! Nu mai era nici o floare pe el … gospodinele isi luasera covoarele care de care pe la casele lor … Ce mai! Lumea parca uitase de pod! Treceau doar pe el fara sa-l bage in seama. Treceau oameni, treceau vaci si cai, treceau turmele de oi … si fiecare lasase pe pod cate ceva din …. urmele lor. C-asa-i in viata …

L-am privit pe sarbatoritul de mai alaltaieri si i-am zis:

– “Ce-ai patit podule ? Unde-ti sunt laudatorii ? Unde-i sarbatoarea ? …”
El nu mi-a raspuns nimic, dar .. am inteles eu … sarbatoarea aceea nu fusese pentru pod … bietul pod … Sarbatoarea fusese pentru oamenii din sat, nu pentru pod! Oamenii si-au facut sarbatoare cum le-a placut lor, ca sa se veseleasca ei!

Soarta podului nu este sarbatoarea, ci slujirea! Pe cei care slujesc, nu-i prea baga nimeni in seama … nimeni nu-i mai lauda … nimeni nu-i impodobeste cu flori.

Pricepura-ti voi ce am vrut eu sa va spun ? Povestea podului este povestea noastra. Astazi e tare fain la voi … si aveti si muzica … aveti si invitati … aveti si flori … si ne asteapta si mancarea … toti sunteti in sarbatoare … si la mijlocul sarbatorii este astazi un om, nu un pod … dar omul e ca si podul …

Ce va fi maine? … Soarta slujitorului este slujirea, nu sarbatoarea. De maine s-ar putea ca toti sa-l uitati pe cel sarbatorit astazi. S-ar putea ca nici azi sa nu fie sarbatoarea lui, ci a voastra … Bagati bine de seama! Va vorbesc ca un om cu experienta …”

Anunțuri