Se spune ca daca absenta ta nu este bagata in seama de nimeni, nici prezenta ta nu conteaza. Acum, cand fratele Marcu Nichifor s-a dus dintre noi, mi-a ramas in suflet un dor nesfarsit fara sanse de potolire de partea asta a curcubeului.

Marcu Nichifor a fost unul dintre cei pe care Dumnezeu ii daruieste la singular in fiecare generatie. Asemenea lui au fost Simion Cure, Alexa Popovici, si alti astfel de oameni “nepereche.”

Anul trecut, Nelu Gug prietenul si colegul meu de la Sacramento, dupa o privire aruncata in zare si dupa un oftat care descatusa o durere venita din adancuri, mi-a spus:

“Ce ne facem Daniel, ca se duc “mai marii” nostri? Acum, dupa moartea fratelui Alexa nu mai am pe cine sa critic, dar nu mai am nici de la cine sa invat! Ce mare om a fost Alexa Popovici! Ce mare om a fost Simion Cure! Nu i-am pretuit destul atunci cand erau printre noi, iar acum, cand tinerii se uita la noi asa cum ne uitam noi altadata la dansii, ma ia frica! Iti dai seama in ce papuci mari trebuie sa ne bagam noi picioarele? Mai marii nostri au fost oameni mari … Vom putea noi sa fim ce au fost ei pentru generatia asta care se ridica?”

Anunțuri