Mi-a fost greu sa patrund sensul afirmatiei apostolului Pavel: “Nu ma mai judec …” Numai dupa ce am vazut cum “asculta” nenea Marcu am inteles ca pentru astfel de ascultatori disciplinati nu exista nici merit, dar nici judecata. Dumnezeu este Acela care lucreaza in ei si le da “si vointa si indeplinirea.”

Iata doua exemple din marturiile fratelui Marcu:
“Inca nu era amiaza, iar eu aveam de terminat niste lucrari urgente. Deodata, am simtit ca trebuie sa parasesc lucrul si sa merg in partea de miazanoapte a orasului. Eram sigur ca Dumnezeu ma trimite acolo. Domnul ma zorea, dar eu tineam mortis sa-mi termin lucrul. Calauzirea fiind urgenta, m-am sculat in picioare, m-am imbracat, am incuiat usa si am plecat.

Mergeam repede pe drum, ca sa rascumpar din timpul pierdut. Domnul era cu mine si stiam ca voi ajunge la tinta, desi nu stiam unde merg. Mergeam pe dibuite si totusi eram dus cu mare precizie. Domnul nu greseste in calauzire. Nu-mi era teama ca voi gresi adresa, pentru ca Domnul era cu mine si Domnului nu-I era frica.

Ma bucuram pentru ca in calauzirile directe, precise si urgente se ascunde multa bucurie. Nu degeaba vorbeste apostolul Pavel despre “Carul de biruinta” (2 Cor. 2:14), pentru ca in acest car toate se termina cu bine. Domnul conduce acest car si El nu poate falimenta.

Dupa scurt timp, ma aflam la patul unui tanar bolnav, incarcat de pacate si faradelegi. Isi recunostea pe deplin starea si tocmai aceasta ii producea deznadejdea cea mai mare. Cauta, zbuciumandu-se din greu, vreo lumina in intunericul vietii sale, care incepea sa se uneasca cu intunericul vesnic, dar nu gasea nimic. Din intuneric se scufunda in si mai mare intuneric. De durere si de suparare scrasnea amarnic din dinti, se invelea cu patura peste cap si nu vorbea nimic.

Dar Cel ce vede totul l-a vazut si l-a cercetat. Cand a auzit despre mantuirea minunata, lumina cereasca a inceput sa se scurga in sufletul lui. A stat linistit, apoi, mirat, m-a intrebat:

– “Cum? Si eu … pot fi spalat de pacate?”

– “Da, i-am zis, sangele lui Isus Christos te spala de orice pacat. Pacatele tale nu vor mai fi asupra ta, ci asupra Lui (Isaia 53:6).

– “Atunci, roaga-te pentru mine”, mi-a spus el.
Pacea si seninatatea i-au umplut sufletul. Cei din familia lui au ramas uimiti de schimbarea ce s-a facut in viata lui.

Acesta a fost unul din cazurile rare cand unul, in ceasul al unsprezecelea, a primit mantuirea. Inainte ca sa vina sudorile reci ale mortii, sangele lui Isus Christos a trecut peste el, spalandu-i pacatele. Peste cateva zile a murit. Si, daca toata activitatea mea de un an, ar fi fost marginita de Domnul numai la cazul acesta, nu as fi indeajuns de vrednic ca sa-I multumesc.” (Idem, pag. 7)

“E greu sa fii tanar si credincios. De multe ori m-am gandit: ce bine ar fi sa fiu mai in varsta, mai asezat.

Dar uneori ma fortez sa tin focul fericirii in mine si nu pot. Sunt prea mic pentru fericiri asa de mari. Aseara, de pilda, eram asa de plin de bucurie, atata fericire ma coplesea! Pentru ca prezenta lui Dumnezeu se aratase dincolo de punctul ei obisnuit. Ceea ce am simtit eu Ii placea si lui Dumnezeu si mie. Si totusi este greu sa porti atata fericire ca tanar. De aceea sunt eu vesel si bine dispus si cateodata fac cate o zburdalnicie si rad cu pofta. Nu ma mai pot stapani de atata voiosie si fericire care clocoteste in mine!

Odata, i-am spus gazdei mele: “Nu stii pe nimeni care ar vrea sa scape de o constiinta murdara? Nu stii nici un suflet care ar vrea sa fie mantuit?”

Nu mai puteam suporta puterile spirituale care se adunasera in mine. Trebuia sa le eliberez, sa le las sa iasa prin mine. Cautam un pacatos si nu-l gaseam. Parca ardeam. Aveam in mine puteri pe care nu le puteam tine. Oceanul harului ma coplesea, se revarsa prin mine. Ce fericire!

El mi-a dat atunci un pacatos batran, copt in pacate, caruia i-am marturisit despre dragostea lui Dumnezeu, si el L-a primit pe Mantuitorul sau.” (Idem. pag. 12)

Anunțuri