Pentru cei care au cunoscut familia Wurmbrand, nu este un secret ca tanti Bintea a fost un predicator “mai bun” decat nenea Richard. Exista pe undeva o Biblie legata special, cu cate o foaie alba intre fiecare doua file ale Bibliei. Aceste foi albe au fost acoperite cu colectia de reflexii si meditatii obtinute din citirea ei zilnica. Imi amintesc ca fratele Aurel Popescu a cerut-o odata ca singura mostenire visata ca semn de pretuire a prieteniei lor. Nu stiu cine a ramas pana la urma cu aceasta Biblie de studiu.

Iata un esantion din cugetarile si meditatiile care poarta in mod inconfundabil amprenta personalitatii sorei Bintea.

Am gasit-o ca de obicei acasa, gata sa ne zambeasca, gata sa ne serveasca cu ceva bun, gata sa ne asculte cu toata atentia si gata sa ne impartaseasca ceva din comorile umblarii ei cu Dumnezeu. Venisem insotit de o persoana aflata inca “in cautarea lui Dumnezeu.” Fireste, sora Bintea avea ceva pregatit chiar pentru aceasta ocazie:

“Am citit nu de mult un text din Geneza care mi-a dat mult de gandit. Este scris in Geneza 43:16 ceva despre un om numit Iosif si despre fratii sai:

“Cum a vazut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului sau: “Baga pe oamenii acestia in casa, taie vite si gateste; caci oamenii acestia au sa manance cu mine la amiaz„.îOmul acela a facut ce-i poruncise Iosif si a dus pe oamenii aceia in casa lui Iosif. Ei s-au temut cand au vazut ca-i baga in casa lui Iosif si au zis: “Ne baga inauntru din pricina argintului pus in sacii nostri data trecuta; vor sa se napusteasca peste noi, ca sa ne ia robi si sa puna mana pe magarii nostri.” (Geneza 43:16-18)

Sarmanii frati ai lui Iosif! Ei se temeau ca Iosif planuia sa … le fure magarii! Mai marele Egiptului tocmai daduse ordin ca sa se pregateasca pentru ei un ospat si ei se temeau ca vor fi luati robi. Credeau ca Iosif nu mai poate fara magarii lor! Lor le era destinata partea cea mai buna a Egiptului, dar ei se gandeau ca-si vor pierde magarii!

Tot asa suntem si noi cand este vorba sa venim la Dumnezeu. Ne temem ca ne va baga cu forta in casa ca sa ne ia robi si ca sa ne fure ce este al nostru … Domnul Isus ne pregateste un ospat si Dumnezeu are deja pregatit pentru noi ce este mai bun in casa Sa vesnica, iar noi … ne tot gandim la magarii nostri si ne temem de Domnul. Ni se pare ca El vrea sa ne jefuiasca de ce este de drept al nostru, cand El vrea de fapt sa ne dea in dar tot ce nu este al nostru … tot ce este cu mult mai mult decat ceea ce ni se pare noua ca avem acum “al nostru.”

In timp ce o ascultam, ma rugam pentru musafirul care ne insotise. Stiam ca sora Sabina vorbise pentru ea si doream ca vorbele acestea, atat de ironic de duioase sa-i mearga direct la inima. Nu ma indoiesc ca s-a intamplat chiar asa. Cu tactul si priceperea ei neintrecute, sora Bintea vestise Evanghelia asa cum se cuvenea, cu toata priceperea si dragostea unui castigator de suflete.