Era in discutie eficacitatea predicarii in biserica si aparentul insucces al unor buni vorbitori care n-au avut insa rezultate pe masura. In cercul acela de pastori se afla si Simion Cure si Iosif Ton.

Tata Cure, om umblat prin multe biserici si trecut prin multe in viata, a tacut multa vreme si  a ascultat cu luare aminte. Intr-un tarziu, intrerupandu-l pe fratele Iosif, “mosul” a zis si el: “Iosife, tu le-ai dat hrana tare, si multa …, dar nu i-ai cantarit niciodata …”

Era in cuvintele acestea o intelepciune care nu se invata in Seminar, o buna cuviinta a omului practic care a facut toata viata ucenicie crestina cu cei din jur. Nu degeaba il numeau asa de multi “tata Cure”. Omul acesta influentase multe vieti si schimbase multe atitudini.

Predicarea singura, fara dragostea care cheama in partasie, discursul teoretic si rece care nu pune la treaba si care nu disciplineaza in caracter, va fi pururea lipsit de rezultatele pe care le urmarim in cei ce ne asculta.

Anunțuri