Absolut autentica! Astazi, (4 Februarie 2002) in timp ce o asteptam pe Silvia Tarniceriu sa vina la aeroportul din Los Angeles, am cules o perla de la un evreu cu “chipilig” care statea pe banca langa mine si astepta si el probabil pe cineva drag.

Una din “asistentele sanitare” (femeile de servici) din aeroport s-a apropiat de grupul nostru si, ridicad o hartie de sub unul din scaune, a zis cu naduf: “Zici ca ti s-a lipit de talpa pantofului pe cand erai la {C si ai adus-o pana aici, a?”

In tacerea si jena generala, tot ea a continuat, pusa pe scandal: “Nu, nu trebuie sa va grabiti chiar asa si sa-mi raspundeti toti deodata!” Apoi a plecat, lasandu-ne “masca.”

O alta femeie angajata de aeroport s-a apropiat de noi si a incercat sa dreaga busuiocul si sa scape situatia cu o lamurire de genul: “Este o femeie problema, ce sa facem, si noi avem de suportat o groaza de vorbe din partea ei, etc. etc. O data, mie mi-a spus, etc. etc. …”

Cand ea a tacut, eu am incercat sa ricosez un raspuns de genul: “Pacat de ea, consuma o mare doza de energie degeaba pentru stilul asta de viata …”

Unul a mai adaugat una, altul a mai spus alta, pana ce am tacut toti. Atunci, evreul de langa mine a spus si el: “Saraca! Daca ea poate sa traiasca cu ea insasi 24 de ore pe zi, cred ca este de datoria mea sa o suport si eu macar 2-3 minute.”

M-am uitat deasupra parului, la “tichia” care-i acoperea crestetul si mi-am zis: “O minte ca aceasta merita sa stea la umbra!”

Anunțuri