Iata un fragment dintr-una din cartile scrise de nenea Richard:

“Multi oameni au o fobie nejustificata impotriva suferintei. Sigur, tragediile inutile trebuie evitate cu orice pret, dar … exista o doza de bine care nu se poate obtine decat din distilarea suferintelor.
Milton si-a scris cele mai frumoase poezii doar dupa ce a orbit.

Bethoven si-a scris unele din cele mai mari capodopere dupa ce a surzit.

Filosoful german |ant, care a suferit de o boala incurabila, ne-a lasat scris urmatorul comentariu: “Am ajuns sa-mi stapanesc suferinta si reusesc sa n-o mai las sa-mi influenteze gandurile si sentimentele. Am reusit sa o ignor, de parca ar fi o problema care-l priveste pe un altul.”

William Wilberforce, eroul luptei impotriva sclaviei din imperiul britanic, n-ar fi putut rezista nici o singura zi fara calmante impotriva durerii, dar s-a straduit intotdeauna sa ia cea mai mica doza cu putinta.

Henry Stanley, crescut intr-un orfelinat saracacios, a deprins acolo taria si rezistenta necesare pentru a-l cauta si gasi pe Livingstone in jungla Africii.

Kernan, nascut fara maini si picioare dezvoltate deplin, a perseverat si a ajuns membru in Parlamentul Angliei.

Solzhenitsyn a scris: “Fii binecuvantata tu, inchisoare.” Anii petrecuti acolo i-au dat taria de caracter necesara pentru a lupta impotriva comunismului.

Geniul se poate forma in linistea bibliotecilor, dar taria de caracter este de multe ori rezultatul unei vieti traite “pe nicovala suferintei.”

Anunțuri