Arhimandritul Scriban

De remarcat este ca formalismul religios si viata straina     de Evanghelie atat a clerului, cat si a poporului erau cunoscute de foarte multi.

Arhimandritul Scriban facea unele afirmatii tari in aceasta privinta. Printre altele el spunea: “Pretutindeni este lipsa de viata … O astfel de biserica devine o anexa politica, iar de viata religioasa, nu mai poate fi vorba. Ea duce o existenta egala cu moartea … Aceasta a fost biserica bizantina, lacas decorativ din care spiritul se stingea … Mostenirea aceasta au capatat-o toate bisericile ortodoxe, toate au caracterele sterilitatii cu un viciu din nastere.,.”

Tot in “Neamul romanesc”, Scriban scria: “Biserica asa cum la noi practica poruncile lui Cristos, biserica plina de speculanti si de sarlatani, de betivi, de viciosi si de senzuali, aceasta nu este biserica lui Cristos, ci este pur si simplu negatia crestinismului.

Scrisul lui Scriban nu seamana cu a lui Teodor Popescu, care nu ataca in felul acesta abaterile obisnuite ale zisilor crestini. Teodor Popescu predica pe Domnul Cristos si harul lui, care te scapa si astfel face o lucrare pozitiva. Dimitrie Nanu spune: “El, (Teodor Popescu) s-a multumit sa implante in sufletele credinciosilor calea mantuirii indicata de Cristos, fara sa se razboiasca nicidecum cu ratacirile trecutului. Stia ca, primenindu-se sufletele, cojile au sa cada de la sine.”

Grigore Pisculescu

Preotul Grigore Pisculescu, cunoscut mai ales cu numele de Gala Galaction, vede starea rea a bisericii din vremea lui si scrie astfel prin 1923-1924: “Niste oameni care nu dau pe la biserica decat in zilele de sarbatoare, odata pe an, nu stiu nici decalogul, nici simbolul credintei, care nu se spovedesc si nu se impartasesc niciodata, care nu cred nici in Tatal, nici in Duhul Sfant, acesti oameni fac si desfac totul in biserica romaneasca …”

Si in concluzie: “Daca starea noastra bisericeasca nu se schimba si fabricile oficiale urmeaza mai departe sa ne confectioneze preoti, dascali si episcopi, toata lumea iubitoare de Cristos se va duce dupa Teodor Popescu, dupa Cornilescu si dupa alti revolutionari care se pregatesc din umbra.”

Ion Popescu

Un modest preot, Ion Popescu, din comuna Balesti, Gorj, scria in revista “Crucea”: “Sarmani o Petre, Pavel si toti ceilalti, voi care n-ati avut fericirea de a lua lectii de ortodoxism de la noi, cei de azi, voi care n-ati stiut ca a fi apostoli ai Domnului insemneaza numai a oficia liturghii pompoase, impodobiti cu stofe sclipitoare, daca activitatea voastra s-ar desfasura azi, noi, cerberii ortodoxismului, n-am putea sa va privim decat ca alunecati pe povarnisul diferitelor secte.”

Popoescu Mosoaia

Tot in revista “Crucea”, preotul Popescu Mosoaia scria: “In toate partile serviciului bisericesc a inceput sa fie scurtat ori modificat  ori facut de mantuiala, incat nu vei gasi doua biserici in care in aceeasi zi sa se faca slujba la fel, sa se citeasca aceleasi canoane, sa se cante aceleasi tropare si condace, sa se rosteasca acelasi otpust, etc. Adevarul este ca in biserica noastra ortodoxa am ajuns la o mare dezorientare si neoranduiala.”

Anunțuri