Teodor Popescu s-a aparat in fata invinuirilor, cu intentia de a ramane in biserica si a vesti acolo mai departe Evanghelia. Comitetul de aparare, care s-a format din enoriasi, in articolele pe care le publica, arata insa un spirit de controversa care nu era in felul de a gandi al preotului Teodor Popescu.

S-a ivit insa un credincios, poetul Dimitrie Nanu, care in brosura sa “Lupta intre logica si sofism, intre Evanghelia si tipic”, raspunde cu mult bun simt celor trei figuri bisericesti care prin presa i-au adus lui Teodor Popescu unele invinuiri. Este vorba de preotul Grigore Pisculescu (Gala Galaction), de Popescu Malaiesti si de arhimandritul Scriban. Cateva randuri din aceasta lucrare a lui Dimitrie Nanu sunt necesare pentru intelegerea situatiei in care se afla Teodor Popescu.

Lui Gala Galaction, Dimitrie Nanu ii raspunde in scris la unele articole publicate in ziare. Intre altele, Dimitrie Nanu spune: “E scris negru pe alb: “Un singur mijlocitor”. Prin ce aberatii scoateti 11.000 de mijlocitori si abrogati aceasta esentiala si categorica afirmatie, care logic nu sufera nici o alta interpretare? Suntem asa de naivi ca sa nu pricepem cum s-au transformat vechile indulgente papale in sarindare si acatiste, care au ca si ele tot atata legatura cu mantuirea pacatosului?  …. Cum? Si in cer interventii si bilete de recomandatie? Si acolo protectie si inca tarifata de pe pamant, fara preturi maximale? Nu vedeti cum in admirabilul sau bun simt, poporul roman insusi  a pecetluit aceasta erezie cu proverbul: “pana la Dumnezeu te omoara sfintii!” La ce exasperare trebuie sa fi adus pe acest popor taxele pentru mijlocirea sfintilor, ca sa deznadajduiasca si in cer de a mai gasi dreptate!”

“Despre un singur Mijlocitor, Isus, spun cei trimisi de El sa invete pe oameni, acei apostoli in care trufia si interesul erau asa de rastignite, incat si-au rupt de durere vesmintele cand li s-au inchinat oamenii, – o sa cred mai degraba ce au spus niste clerici stransi in niste sinoade unde sa bateau de multe ori pana la sange? Nu i s-a tras moartea unui patriarh din aceasta privinta?…”

“Care alta pricina decat erezia izvorand din cultul nepriceput al sfintilor, prohibit de Evanghelie, a redus pe zarafi in templu? Ea a mers pana acolo, incat, daca ai face o raita pe la sase ore seara, la unele biserici, ai sa vezi acatiste platite, in care se cere … dupa specialitatea sfantului … sau despartirea unei casatorii, sau reusita intr-o afacere chiar dubioasa, sau chiar afurisenii trimise dusmanilor. Ba inca, demimondenele au ajuns sa confunde pe Sfanta Vineri cu Zeita Venera si sa ceara sfintei zile a rastignirii, ceea ce numai zeitei pagane i se putea cere!…”

“In aceasta privinta, in fond, nici tu, nici parintele arhimandrit Scriban, nu ganditi altfel. Decat, e curios ca nu trageti consecintele unei asemenea atitudini si constatati cele simtite pe viu si spuse de voi cu atata energie odinioara … Si cum sa osandesti tocmai pe acela pe care a ghicit ca si voi, de unde vine moartea bisericii si face tot ca s-o salveze, adica s-o intoarca la Biblie!…”

“Cand un roman vrea sa-si puna mai in relief calitatea lui de a fi sincer, spune: “I-am spus-o verde in fata! Stii ca eu nu sunt dus la biserica …”  Ca si cum biserica l-ar invata, “prin pilda vietii preotului”, sa fie taler cu doua fete sau lipsit de curaj. La asemenea rezultate, cu asa filozofie ne-a adus starea noastra bisericeasca de pana acum, incat preotul si biserica au ajuns obiecte sub stima lumii    !…”

“Traditia introduce in doctrina crestina doua morale, cu doua feluri de pacate: pacate canonice, de tipic, neprevazute de Cristos, dar care pot exclude pe un preot din biserica, oricare ar fi puritatea sufleteasca a invinuitului … si pacate infierate de Cristos cu pedeapsa vesnica, dar pe care autoritatile, sinoadele le iarta, sau, si mai rau, le ignoreaza cu vointa, oricare ar fi obiectia preotilor care le practica ….”

“Ce frumos ar fi ca sa recunoasteti toti, cu smerenie, adevarul acesta elementar si sa multumiti lui Dumnezeu ca v-a scos in cale un om care sa va trezeasca din ratacire si sa ne trezeasca pe noi toti, care ne amageam de amar de ani cu ortodoxie inchipuita”.

“In fata providentei, trebuie sa va plecati. Sa nu va amagiti degeaba. Sentinta pe care o veti da, nu va condamna pe parintele Teodor Popescu. Va avea acelasi caracter al echivocitatii, ca si izvorul din care isi va lua nastere; ea va condamna pe acuzatori, aratandu-i cine sunt si in acelasi timp pe Cristos si invatatura lui de care condamnatul s-a tinut asa de strans …”

“S-a dus vremea cand Biblia era tinuta sub obroc de clerici, intocmai cum politicienii tineau ascunsa constitutia de ochii taranilor. (Ce zarva a fost in Grecia acum cativa ani, cand pentru prima oara, Psiharis a tradus Evanghelia din limba elena veche, in limba greaca de azi! Numai bizantismul putea sa tina Evanghelia ca pe o carte secreta. Cine se supara ca incepe sa fie cunoscuta de marele public, tradeaza aceleasi interese ascunse pe care le aveau preotii tuturor religiilor cu culte oculte). Oricat ar fi de grea pe alocuri Biblia, totusi are si parti asa de clare, ca orisicine poate sa vada prin el insusi …”

“Teodor Popescu nu are nevoie de apararea mea. Cine il cunoaste, stie ca cinstea lui e mai presus de orice banuiala; iar cine nu-l cunoaste si-l banuieste totusi de vanzare strainilor, merita sa nu-l cunoasca si sa-l ponegreasca inainte; nu va face decat sa adauge la meritele pe care le are in fata lui Dumnezeu …”
Replicand parintelui Popescu Malaiesti si doamnei Aida Vrioni, in aceeasi brosura “Lupta intre logica si sofism”, Dimitrie Nanu scrie intre altele:

“Ce insemneaza ocupatia parintelui Malaiesti: “din articolul lui Teodor Popescu reiesea ca omul se poate mantui numai prin credinta” – si tot sfintia sa, mai jos spune ca aceasta declaratie constituie “un inceput de abatere de la credinta”. Asta e ca si cum as spune eu: “am credinta ca ma pot vindeca de durere de cap, numai cu piramidon”; – si sfintia sa mi-ar raspunde foarte serios: “Constat ca ai inceput sa te abati de la piramidon!” Ce comedie de logica o mai fi si asta?…”

“O doctrina dumnezeiasca, ori de cate ori e propovaduita cu sinceritate in puritatea ei, fara amestecul nici unei neghine, va chema sufletele la ea, ca si pe vremea apostolilor. Ca dovada ca lucrul acesta este asa, sta marturie insasi unica aglomerare a credinciosilor in jurul bisericii Sfantul Stefan (Cuibul cu Barza), intr-o societate care parea ca nu mai putea avea alta atractie decat pentru “Carabus”. Nu este aceasta o pilda vie, un contrast izbitor si edificator de ce poate face o predica dezbracata de orice elemente eterogene, fata de un cult intelenit in niste forme din care avantul si evlavia au pierit odata cu credinciosii din biserica?”

“Daca, pentru a pune in evidenta un precept al lui Isus, gasesc la un pastor protestant o figura de stil, un amanunt din viata reala cu vioiciune prins, – sa nu-l intrebuintez eu, preot ortodox, in predica mea? Dar il iau si de la un budist, necum de la un protestant, de indata ce nu-l vad in dezacord cu invatatura lui Cristos.

Si dimpotriva: poate sa fie un lucru intarit cu o mie de sinoade ecumenice, daca ideea e in dezacod cu invatatura lui Cristos si a apostolilor, n-am sa pun in predica mea, daca sunt cinstit si fidel Mantuitorului. Aici sta toata chestia care ne desparte de adversari si ma mir cum dansii nu baga de seama ca e o chestiune de onestitate de gandire, de simtire si de fidelitate fata de Cristos, care dicteaza parintelui Teodor Popescu atitudinea intransigentei sale ….”

“Munca lui Teodor Popescu n-a fost negativa, intrucat, inca de cand a vazut lacunele traditiilor noastre … recunoscute si de parintele Mihalcescu … a inteles cat de delicat lucru este sa insiste asupra lor in fata credinciosilor. Atunci s-a multumit sa treaca peste ele, fara sa se impiedice in vreo critica. A avut pururea de model pe Isus, care n-a spus in predicile lui: “Stergeti legea talionului din tablele lui Moise”, ci s-a multumit sa sape in inimi legea iubirii aproapelui. Asta inseamna a face opera pozitiva …”

“Dezacordul sufletesc intre parintele Teodor Popescu si traditia bisericii noastre este un lucru petrecut in intimitatea constiintei sale, unde nimeni decat numai Dumnezeu avea dreptul sa patrunda. Pentru ce a fost stingherit in actiunea sa, cand isi facea numai datoria si nu-si facea din ele convingeri ale sale intime, o arma de a le impune altora, o sete de originalitate, cum afirma gratuit doamna Aida Vrioni?”

Pe buna dreptate, Dimitrie Nanu raspunde categoric doamnei Vrioni:

“La tonul ei declamator: “Lasati-ne credinta!” nu ma pot opri de a-i pune firesc intrebarea: care credinta, doamna? Aceea care duce cinci mii de oameni la Carabus si cinci babe la biserica? V-o abandonam bucuros, cu tot patosul domniei voastre …”

“Du-te la Evanghelie si la Faptele apostolilor, nu la otpusturi si la canoane ori porunci omenesti. Nu bea dupa ce au baut altii, caci drumetii tulbura izvorul in urma lor. Bea-l tu intai si apoi asculta pe ce-l care-ti spune inima ca-ti dezvolta ceea ce propriul tau suflet a sorbit din el. Vei avea o dovada neíndoioasa daca esti sau nu pe calea adevarului. Intreaba-te: predicatorul tau a reusit sa-ti schimbe gandurile si, cu el, viata de pacat de pana mai ieri, in lumina ceruta de Evanghelie? Sa stii ca esti pe drumul cel bun..”

“In experienta acestei convingeri sta toata taria celor cu adevarat credinciosi invataturii primite la biserica Sfantul Stefan,  martirul care a fost lepadat pentru fidelitatea aceleiasi invataturi pentre care i s-a inchis si azi biserica Il cinstim mai mult pe Sfantul Stefan, noi toti care luam drept pilda instransingenta lui,  decat toti acei care i se ínchina, dar deschid larg usa tuturor tranzactiilor.”

Cea mai mare parte a brosurii “Lupta intre logica si sofism” a lui Dimitrie Nanu este o lectie de logica si crestinism data arhimandritului Iuliu Scriban, cu titlu: “In Evanghelie nu sunt contraziceri”.
Doar cateva fragmente ale lui Nanu:

“Acum ma luminez eu, de ce unii ortodocsi  nu vor sa primeasca personal pe Isus ca Mantuitor, cum fac cei care urmeaza pe preotul Teodor Popescu, exclusul, din aceasta cauza, din biserica. Nu vor sa primeasca personal pe Isus ca Mantuitor, de frica, desigur, sa nu aiba a face personal cu El. La marea judecata ar voi sa fie promovati in rai, daca se poate, asa  … ca unii elevi chiulangii, care vor sa fie trecuti clasa in mod global, fara sa mai dea ochii in parte, personal, cu intrebarile profesorului … In adevar, promovarea aceasta globala in rai, pe care n-o admit cei de la Cuibul cu Barza, credinciosii Evangheliei, dar care e atat de preferata de potrivnicii Mantuitorului personal, e mai comoda … Era mai mare primejdie sa se obisnuiasa crestinii (te pomenesti si episcopii!) cu ideea ca fiecare om va da ochii personal cu Cristos, la judecata din urma!”

“Biserica a avut fata de Evanghelie, in parte, rolul unui arhivar cinstit … Dar ce au facut traditionalistii? Au realizat cea mai mare minune: numai ei singuri pe lume au gasit mijlocul ingenios sa puna in practica fata de Evanghelie, monumentala formula a lui Catavencu, relativ la constitutie: sa nu se revizuiasca, primesc, – dar sa se schimbe poruncile Evangheliei, pe ici, colo, pe cale de tipic, otpusturi,- tocmai in punctele esentiale. Sarmanul Caragiale, nici n-a visat el ca a dat in Catavencu formula ortodoxiei noastre!…”

“Traditia inchinarii la sfinti nu este decat un strigoi al politeismului, un avatar, o meteahna organica (cand n-a fost un calcul de beneficiu preotesc), de care omul n-a putut scapa cu una cu doua, mai ales ca biserica necredincioasa marilor ei apostoli l-a educat in acest sens …”

“Toata opozitia falsa a traditionalistilor incapatanati aici sta: “Da, zic ei (cand sunt incoltiti), este adevarat ca sunt contraziceri pe alocuri intre obiceiurile, canoanele bisericii si cuvintele Evangheliei. Dar contraziceri la fel sunt chiar intre textele Evanghelistilor si atunci, daca vreti sa fiti consecventi, trebuie sa aruncati si Evanghelia.” Oare exemplele dovedesc spusa lor? Le-au cautat cu lumanarea si tot nu le-au gasit …”

Dimitrie Nanu ii demonstreaza lui Scriban ca, din cauza nerespectarii celor mai elementare notiuni de logica, socoteste drept contradictorii unele texte din Evanghelie. Apoi: “e o adevarata catastrofa pentru sensibilitatea unui erudit, sa cada in acest dublu flagrant delict de ingoranta logica si teologica … Multe babe de la Cuibul cu Barza au priceput de mult ceea ce iti explic eu aici …”

“Fara Isus, nu-ti poti insusi definit si clar normele simtirii adevarat sanatoase. Cand L-ai inteles si simtit mai ales, atunci si fara ajutorul logicei formale, cugeti in cea mai impecabila logica … Sunt oameni care au adunat toata eruditia teologica in cap, dar care nu se pot servi in ocazia cea mai prielnica, fiindca tocmai venirea la Isus n-o cunosc …”

Si adauga Dimitrie Nanu: “Asta am inteles eu din toata doctrina de la Cuibul cu Barza, doctrina neíntinata de nici o alta invatatura, izvorata numai din felul cum se desface ea din viata si cuvintele Mantuitorului”.

Anunțuri