Cine este Aurel Popescu si de unde a venit el? Iata propria lui marturie, asa cum a fost inregistrata pe o banda de magnetofon in Biserica Bethel din Anaheim, California:

“Eu m-am nascut din nou pe la ora 11 si jumatate, la 24 Decembrie 1939. Stiu cand m-am nascut din nou. Nu stiu cand m-a nascut mama, dar cand m-am nascut din nou stiu precis.

Ei bine, cand am plecat acasa, vine un coleg la mine si-mi zice: “Ce facem dupa-masa asta? Ne ducem dupa una, dupa alta, dupa sport, dupa cutare …”

Zic: “Stoienescule! M-am nascut din nou!”

Zice: “Te doare capul!”

“Nu ma doare capul!” zic. “M-am nascut din nou! Sunt copilul lui Dumnezeu.”

Zice: “Lasa, ma! …” si se uita dupa gard de ca si cum eu ma ticnisem. “Lasa ca mai vin eu pe la tine. Lasa acum … Linisteste-te.”

Eu eram foarte linistit. Peste o saptamana, cand m-am dus luni la scoala le-am spus la colegi:
“Ba, fratilor! Eu m-am pocait. M-am intors la Dumnezeu!”

Zic: “Ba, azi n-avem Religia! (ca era ora de Religie). Maine avem Religia.”

“Lasa Religia! Eu l-am primit pe Domnu^ Isus!”

S-a facut … gol … in jurul meu. Pana la urma m-a dat afara din scoala. Dupa aceea m-a dat afara si de la servici …dupa aia m-a dat afara si din tara …am ajuns insa bine. Dumnezeu a avut grija de mine. Dar, mai ales, m-am nascut din nou! Sunt copilul lui Dumnezeu! Dar atunci eu n-as fi putut sa spun ca-L cunosc pe Isus … as zice ca L-am primit, am primit vindecare, am stiut ca am pacatele iertate. Pocainta? Aproape n-am avut-o de loc atunci! Pentru ca eram asa de bucuros ca Isus mi-a iertat pacatele incat nu ma mai preocupa problema pacatului.. Problema pocaintei a aparut la mine, in constiinta mea, abea dupa ce m-am intors la Dumnezeu. Eu m-am intors cand, asa printr-o strafulgerare, printr-o lumina de sus, am inteles ca Isus a murit pentru mine. Ca zice sa viu la El si ca trebuie sa vin. Am venit fara sa inteleg ce inseamna asta, dar am venit … am zis: “Vin, Domne Isuse”! Si inima mea s-a umplut de bucurie. Am simtit cald inauntrul meu si am simtit ca s-a petrecut ceva cu mine.

Despre pocainta am aflat mai tarziu … Dupa explozia aia de bucurie de cateva luni de zile am inceput sa vad ce ganduri am! Mai rele ca inainte! Si am zis: “Doamne, eu sunt mai rau ca inainte!” Bun nu fusesem niciodata, dar, cel putin, in saptamanile alea mi se paruse ca e cerul pe pamant. Pana a dat un om de mine si mi-a spus:

“Frate, te-ai intors cu bucurie la Dumnezeu, dar dumneata nu stii ce “fire” ai! Aia nu s-a intors! Si nu se intoarce niciodata. Si e un Diavol … si e o lume care te ispiteste … Ei, ai sa inveti de-acum inainte pocainta.”
Fratilor, pocainta as zice ca nu e atata pentru aceia “de afara”, cat e pentru aia din launtru … pentru credinciosi.

Anunțuri