In ciuda stilului sau foarte “popular”, Aurel Popescu n-a fost un om superficial, ci un adevarat om de stiinta, un matematician de exceptie, un foarte bun inginer si, mai ales, un foarte mare si declarat adversar al “mediocritatii.” Aceasta goana dupa “foarte putin” il deranja in toate manifestarile ei, dar cel mai mult il stanjenea aparitia ei in domeniul vietii spirituale crestine. Iata una din marile lui ironii adresate celor ce vor “putin” si se multumesc doar cu “un minim care sa-i duca in cer.”

Unii zic: “Frate, am multe greseli si sunt slab … e adevarat, dar sunt copilul lui Dumnezeu si, dac-o sa intru in cer, am sa o iau si eu imediat la stanga sau la dreapta si am sa ma asez chiar langa usa, intr-un colt, acolo … n-am sa merg mai in fata. Ma multumesc sa fiu acolo, langa usa.”

Eu le zic: “Frate, sa nu te superi, e asa o aglomeratie pentru coltul acela! Toata lumea se inghesuieste sa ajunga in coltul acela de langa usa. Ar trebui sa fii mai smerit aicea, sa te multumesti cu lucruri smerite si sfinte, pentru ca atunci cand vei ajunge in cer, Domnul sa-ti spuna: “Treci mai in fata!” Nu te minti ca vei fi modest in cer daca nu reusesti sa fii modest aici.”

Si inca ceva, tine minte mereu ca mediocru inseamna cel mai bun dintre cei slabi, dar si cel mai slab dintre cei buni.

Anunțuri