Mi-a fost daruit de Dumnezeu ca frate in zile fierbinti. Securitatea inconjurase casa noastra din cartierul “Aparatorii Patriei” si arestase si amendase in dreapta si-n stanga. Urmarea a fost ca in loc sa fiu ales in functia de secretar al organizatiei tineretului comunist, asa cum se planuise, am fost “pus in discutie” si propus pentru disciplinare sau excludere.

In ziua “marei sedinte”, colegii mei au fost, pe tacute, de partea mea. Nici unul insa nu a venit la mine mai bucuros ca acest Ionica Dumitru, cu doi ani mai mare decat mine, coleg de clasa cu fratele meu. Mi-a cerut sa-i povestesc mai mult despre “credinta” si despre viata impreuna cu Christos. Era “crestin ortodox” prin traditia parintilor, dar inca nu vazuse pe nimeni gata sa sufere pentru Isus.
Cu timpul, prietenia aceasta a lui Ionica s-a adancit si el mi-a tinut loc de alinare cand ma apuca tristetea din cauza lui Emil, fratele meu care nu-mi impartasea in nici un fel convingerile. Iata o poezie scrisa in asemenea clipe de durere:

Chin de frate

Nu simti departarea cum casca-ntre noi
Prapastia ne-mangaierii ?
Desi imi esti frate, fratia-ntre noi
Seca-va in ceasu-nhumarii.

Pe veci nu ma ai si pe veci nu te am,
In lumi diferite ne ducem.
Lumina, iubire e patria mea.
A ta e pieire in suflet.

Vai, frate, nu simti departarea furand
Caldura trairii-mpreuna ?
Te-ntoarce din drum, caci altfel curand
Te-a-nghite a noptii genuna.

Fratia trupeasca e-un chin ce mi-l dai
Cat timp lui Christos nu te dai.

Biblia spune: “Cine isi face multi prieteni, ii face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care tine mai mult la tine decat un frate” (Prov. 18:24).

Anunțuri