Vasile Branzei

(De la Marius Cruceru)

Un alt tată s-a dus la Tatăl. Daniel, fiul, ne-a scris astăzi despre felul liniştit în care Vasile, tatăl lui, s-a dus acolo unde îi este locul, lîngă Mîntuitorul. Fiecare moarte a cuiva drag mă lasă mai descompletat pe pămînt, mai sărac, mai împuţinat, dar, în acelaşi timp, simt că o comoară de dragi şi iubiţi ni se adună acolo, lîngă Domnul.
Fratele Vasile mi-a fost drag de prima dată de cînd l-am văzut. A venit la biserica din Iaşi, biserica în care am crescut şi a predicat de cîteva ori. Era o situaţie dificilă. Tatăl meu murise, biserica era fără pastor. M-a căutat şi mi-a pus mîna a binecuvîntare pe cap pe cînd aveam încă 8 ani.

“L-am cunoscut pe tatăl tău, am fost buni prieteni, era un om bun”. Sînt sigur că ştia la vremea aceea lucrurile pe care eu le voi fi aflat maiMore… tîrziu, după cum însuşi mi-a spus în anii din urmă, dar a ştiut să spună cuvinte bune la vremea potrivită. S-a făcut că a uitat ce mai fusese tatăl meu, mi-a spus numai cum a fost.

A fost ca o binecuvîntare de tată. Ne-am reîntîlnit după ce eu la rîndul meu am devenit tată.

Rămăsese la fel. Nu albise pe afară şi înăntru a rămas la fel de neacrit.

Şi el este parte din generaţia Jurnalului Fericirii, generaţia celor bătrîni care au trecut prin multe, dar nu s-au acrit.

Dumnezeu să îl mîngîie acum pe creştet la fel cum m-a mîngîiat el pe mine la opt ani şi să se facă că uită ….