Lumea are nevoie de oameni care pot infaptui ceva, nu de cei ce stiu sa explice foarte convingator de ce au stat degeaba.

Nelu Cinteanu, unul din pastorii bisericilor din Sacramento, Statele Unite, mi-a povestit doua din intamplarile traite cu David Ban, unul din predicatorii laici carora le datoreaza asa de mult lucrarea cu Evanghelia din Romania:

„Fratele David Ban, originar din Covasant, jud Arad, era bine cunoscut, nu numai in judetul Arad ci pretutindeni, ca un om deosebit al lui Dumnezeu. Tinerii din biserica Sofronea, judetul Arad, pe care am pastorit-o in perioada 1983-1991, imi spuneau adesea: „Frate Nelu, Vineri nu ai ce cauta la noi fara mosu Ban, (cum ii incuraja dansul sa-l numeasca). Cand isi incepea mesajul, fratele David, cu mult bun simt, ma intreba :

– Cat pot sa vorbesc?…

Eu ziceam: Douazeci.

Dansul (avand in jur de 80 de ani si auzul mai slab) intelegea: „Nouazeci” …
Adevarul este ca cele nouazeci de minute binecuvantate treceau mai repede decat cele douazeci proiectate de mine.

Altadata, pe cand lucram la Institutul de proiectare al vagoanelor situat in fata garii din Arad, l-am intalnit dimineata coborand din tramvai si indreptandu-se spre tren:
– Unde mergi, frate David, asa de dimineata?
La Radesti, ca acolo n-au pastor. Azi este Vineri si stau pana Duminica la ei. Maine trebuie sa vizitez cativa saraci si sa le mai dau cate ceva …
– Bine, dar dumneata la peste 80 de ani faci asta?
– Daca nu eu, cine? imi raspunse el.

Mai apoi mi-a fost rusine ca l-am intrebat.
Si astazi ma urmareste intrebarea-raspuns pe care mi-a dat-o: „Daca nu eu, cine?”

Parca si acum il vad, putin aplecat de spate, tinand intr-o mana inconfundabila lui geanta, cu Biblia si cartea de cantari, iar in cealalta o plasa cu alimente pentru cei saraci.”

Anunțuri