Pe vremea cand era inca in puterea maturitatii si cand pe alocuri, fratii din comunitatea Timisoara incepusera sa-l cunoasca mai bine, s-a intamplat ca pe undeva prin Banat, o biserica era tulburata ca un roi de albine salbatice la care venise ursul la miere.

Se zvonea chiar si ca fratii se cam luasera la bataie si in invalmasala se rupsesera cateva banci, nu se stie pe spinarea cui.

Fratii din conducerea comunitatii se cam codeau sa se duca sa puna lucrurile la punct. Nimanui nu-i place sa fie partas la un scandal!

Dupa o socoteala cam impiedicata, au spus: „Du-te tu mai frate Cure, ca tu ai mai mult curaj decat noi si mai stii si cum sa-i iei pe frati”.

Zis si facut. In ziua „adunarii generale”, fratele Simion sta asezat pe prima banca si simtea cum creste in spatele lui tensiunea si cum se incing spiritele. Aerul fosnea scortos ca o coala de celofan mototolita.
Dintr-o data, fratele Cure a sarit in picioare si a strigat tare:

„Fratilor si oameni buni, vreau sa va fac la inceput o intrebare, ca sa ne intelegem bine si sa stim cu cine lucram si cu cine avem de-a-face: Cine vrea sa fie in urmatoarea ora instrumentul Diavolului printre noi?”

„Dumnezeu vrea sa traim in dragoste si in buna invoiala. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al randuielii. Stiu insa ca Diavolul vrea sa ne tulbure si sa ne faca sa ne certam si sa ne distrugem unii pe altii. Intreb inca o data: Cine vrea sa fie unealta dracului printre noi azi? Sa se ridice in picioare, ca sa stim si noi cu cine avem de a face.”

Peste casa aceea de rugaciune s-a asternut dintr-o data tacerea, o tacere adanca, socata, amestecata cu pareri de rau si cu un inceput de pocainta.
Se spune ca Biserica aceea a avut atunci cea mai linistita si mai frumoasa adunare generala din toata istoria ei.

Sa fi fost influenta vorbelor fratelui Simion? Sa fi fost influenta Duhului Sfant? Eu nu stiu. Judecati si dumneavoastra …

Anunțuri