Fratele Dorca din Biserica fratilor penticostali fusese pe vremuri un jandarm aspru si fara mila. Impreuna cu un alt sergent arestasera intr-o zi pe un „predicator” de-al pocaitilor si s-au apucat sa-l bata ca sa afle de la el locul de adunare. Dorca il tinea de cap, iar celalalt il lovea cu patul armei. Curand, mainile jandarmului au simtit sangele cald curgand. Atingerea aceea i-a produs un soc dureros in inima:

„Ajunge!” s-a rastit el, „Destul!” A trebuit sa se repeada la celalalt si sa-l prinda de maini. Intrase in nebunia unei violente salbatice.

Scapat din maini, „pocaitul” s-a scurs la podea, ramanand intins ca o zdreanta. Gemea doar incetisor. Jandarmul Dorca a fugit in cealalta camera si a inceput sa planga amarnic. Un fel de greutate se lasase pe inima lui si o caldura nemai simtita ii topise indarjirea. L-a apucat dintr-o data mila de cel batut, l-a apucat disperarea in fata violentei cu care se obisnuise.

Dupa un timp, Dorca s-a dus iar in prima camera. Pocaitul se ridicase acum si incerca sa se stearga de sange. Era ametit de tot. „Unde stai? Vrei sa te duc acasa?” Buimacit si temator inca, omul s-a ferit:

„Nu, sa traiti, nu-i nevoie. Ma descurc singur. Dumnezeu sa va rasplateasca bunatatea”.

A doua zi, Dorca s-a dus la om acasa cu ceva mancare si medicamente. Speriata, nevasta celui batut i-a dat drumul in camera.

„Iarta-ma omule! Iarta-ma! Spune-mi unde va adunati diseara. Nu te teme ca nu va mai bat. Vreau sa vin si eu s-ascult. Mi-e sila de ce-am facut aseara”, a mormait jandarmul.

Rugamintea i-a fost ascultata si Dorca s-a dus sa asculte. Oamenii din adunare l-au primit la inceput cu teama, dar apoi cu bucurie. Dupa ce s-a convertit, autoritatile l-au mutat mai intai la un depozit, iar apoi l-au dat afara de tot.

In cativa ani, a ajuns sa fie el insusi arestat si interogat. Sergentul l-a avertizt: „Tu stii ce urmeaza. Mai bine spune tot, ma! Te fac eu sa spui tot”. A sunat insa telefonul si sergentul a alergat de urgenta la locul unui incendiu care izbucnise intr-o casa.

Dorca a ramas singur in incaperea rece si s-a rugat firbinte ca Domnul sa nu-l lase si sa-i dea putere sa indure. Inaintea ochilor ii aparea mereu scena cu „predicatorul” batut de el odinioara. Pe maini, parca simtea curgand inca sangele acela cald si lipicios. „Doamne, iarta-ma si izbaveste-ma”.

A doua zi au venit in arestul politiei „sefii de la centru”. L-au gasit pe Dorca acolo, asteptand linistit.

„Tu ce cauti ma aici?”

„Astept pe domisergent sa scoata totul din mine. M-a lasat aseara aici si mi-a promis ca vine repede”.

„Du-te omule acasa, sergentul nu mai vine. S-a bagat aseara intr-o casa care luase foc si a cazut tavanul pe el. A murit acolo. Dumneata du-te acasa”.

Dumnezeu Il iertase si-i ascultase rugaciunea.

Anunțuri