Nu numai predicile, ci si scrisorile fratelui Cure au fost pline de farmec, duiosie si patrundere spirituala. Iata una adresata fratelui Sandu Susman din Akron, in data de 17 Ianuarie 1984. Fratele Simion scria din New York:

„Scumpii mei
M-a cuprins un dor de casa, dor de patria de sus”, dar pana la implinirea acestor doruri, mi-e dor de voi.
Am plecat de la voi la varsta de 69 de ani si ma reintorc la 70 (azi, 17 Ianuarie, sarbatoresc apogeul varstei).
Dar … s-a aprins becul rosu, si nici aici in N.Y. nu am aflat un „Energy Station” si astfel merg, merg, pe rosu … Cat? Nu stiu. EL singur stie, in care drum, in ce vale, varf de deal, sau in vreo rapa, „carul” se va opri.

Mai am un singur dor … Sa pot pleca la El din holda Lui. Oh … dac-as putea muri sub jugul Lui!

Singura mea mangaiere e ca am facut cat am putut. Mai mult nu-mi cere nici El, decat ceea ce pot. Marti, 24 Ianuarie, ma voi intoarce la Cleveland. Mi-e dor de liniste, dar n-o aflu. Mi-e dor de bine, dar nu-l gasesc. Mi-e dor de voi si sper sa va vad, si sa ma mangai cu voi.

Imbratisati pe ceilalti dragi ai nostri.
Cu aceleasi sentimente si afectiune.

Simion Cure
P.S.
Sotia e … binisor si speram sa ne vedem. Harul Domnului ne este dat amandorura in aceeasi masura.
Cu aceeasi dragoste.

Anunțuri