Era prin vara anului 1974. La Biserica pastorita de fratele Chiu Mihai in Parneava, Arad, se organiza in fiecare luni seara, un studiu pentru pregatirea celor ce tin Scoala Duminicala. Se studia intotdeauna lectia de Duminica urmatoare. Veneau frati din multe Biserici si fiecare participa cu ceea ce se pregatise sau cu ceea ce ii descoperea Domnul. Discutiile erau uneori aprinse, dar arareori ieseau din limita politetii si a ravnei ingaduite.
Cand am ajuns eu pe acolo, se discuta tocmai despre relatiile din familie, asa cum sunt ele descrise de apostolul Pavel in Efeseni 5. Se oprisera mai ales la afirmatia: „Barbatul este capul nevestei” (Efes. 5:23) si doreau sa afle care este limita in care o femeie trebuie sa-si urmeze sotul in toate lucrurile. Cineva a trecut la domeniul foarte practic si a cerut o lamurire pentru situatia casatoriilor mixte, cand un membru al Bisericii Baptiste se casatoreste cu cineva din Biserica Pentecostala: Cine hotaraste in ce Biserica se vor inchina de acum inainte ?
Unul din frati a sugerat ca, barbatul fiind „capul”, o sotie trebuie sa stie ca isi va urma sotul si ca este normal ca toate aceste casatorii „mixte” sa se integreze acolo unde este membru sotul.
Altcineva a spus ca lucrurile nu stau chiar asa de simplu; in aceste situatii intervine de obicei si restul familiei, socrii, cumnatii, etc. De multe ori, astfel de casatorii produc tensiuni care duc la crize dureroase. Uneori se pune chiar problema divortului. „Merg oare doi oameni pe un drum fara sa fie invoiti?” (Amos 3:3). S-a cerut parerea fiecaruia si fiecare a cam spus cum se face in Biserica din care face parte. Discutiile nu progresau de loc si „consensul” era foarte departe.
Spre surprinderea tuturor, fratele Emil Jiva, care tacuse malc pana atunci, a rupt tacerea cu afirmatia: „Eu, fratilor, raman langa formula ortodoxa!”
S-a facut liniste si fete uimite asteptau o lamurire pentru „abaterea doctrinara” …
Fratele Emil Jiva a continuat: „In liturghia ortodoxa se spune asa: „Se cununa robul Domnului cutare cu roaba Domnului cutare …” Cand aceasta este adevarat, nu vor apare probleme. Daca si el si ea sunt „robi ai Domnului”, cei doi vor asculta in smerenie de Domnul si nu vor avea ambitii personale. Daca insa sunt altfel, se vor certa nu numai pentru Biserica la care sa mearga, dar si pentru multe, multe alte lucruri.”
A trecut de atunci multa apa pe sub moara vremii. Am participat la cununii si am fost martori la intelegeri si la neintelegeri … De multe ori insa, in situatii de criza, mi-au rasunat in urechi ecoul cuvintelor fratelui Emil Jiva: „Robul Domnului … si cu roaba Domnului …” Intr-adevar, aceasta este rezolvarea tuturor problemelor!
3 comentarii
Comments feed for this article
martie 17, 2008 la 12:02 pm
George Cornici
Ce minunat lucreaza Dumnezeu! In cazul meu a fost o casatorie mixta. Eu de la baptisti, ea de la penticostali. Am convenit ca mergem si intr-o parte si in alta. Prin dragoste puternica am reusit sa facem lucrul acesta. Nu am incercat sa-mi exercit „dreptul” de cap de familie ci am incredintat situatia Parintelui ceresc. Si El a lucrat minunat. Dupa doar cateva saptamani sotia mea iubita a venit la mine si mi-a spus: „sunt sotia ta, ne-am casatorit din dragoste, nu cred ca firma da mantuire, e normal sa te urmez pe tine, vom merge in biserica baptista, acolo vom fi membri.” Si asa a fost. Slavit sa fie Domnul.
martie 17, 2008 la 1:29 pm
tudor
vai,vai …ce problema complicata!
octombrie 17, 2010 la 10:41 am
siloxy
probabil nu ai avut parte de „problemă”, dacă tot îți pare așa simplă…:)