Ca unul care am trait „crestinismul” in doua continente, am fost mereu banuit ca port influenta mediului „de dincolo”. Cand eram in Romania mi se zicea ca sunt „occidental” in conceptii, in America sunt banuit de „bigotism romanesc”. Adevarul este ca, daca imi dati voie sa folosesc „oarecari termeni fandositi”, eu sufar de „extrateritorialitate” si de „imunitate” diplomatica.
Mai clar spus, eu cred, ca adevaratii crestini s-au stramutat deja launtric intr-un teritoriu nou: acela delimitat de granitele revelate in Biblie.
Un crestin nu poate fi doar Roman sau doar American, ci el trebuie sa fie in primul rand un cetatean „al cerului.”
„Cetatenia aceasta n-a fost niciodata la moda. Nu intamplator, regimul din Romania dintre cele doua razboaie mondiale ii considera pe crestinii evanghelici, „bolsevici”, iar comunistii ne-au poreclit „influente ale imperialistilor americani”.
Imposibil de clasificat sau de asimilat cu vreo alta cultura sau civilizatie, adevaratul crestinism sufere de „extrateritorialitate”. Niciodata si nicaieri „la moda.”
Pedepsit cu exilul pentru „vina” de a fi altfel decat „religia oficiala a Statului”, un astfel de crestin a declarat: „Nu ma puteti exila. Patria mea este pretutindeni, iar casa mea este oriunde imi pot pleca genunchii ca sa ma inchin lui Dumnezeu in duh si in adevar.”
Exista o fratie tainica a celor ce „locuiesc in Biblie”. Ei se recunosc repede si se impaca de minune, caci aceiasi Biblie locuieste in fiecare dintre ei.
Acesti „cetateni ai cerului” sunt asemanatori unor diplomati care-si reprezinta tara pe post de ambasadori. Luati mereu la intrebari de „cultura si puternicii zilei”, ei se bucura in inimile lor de ceea ce eu numesc „imunitate juridica”. Apostolul Pavel isi publica acest drept in 1 Corinteni 4:1-5:
„Iata cum trebuie sa fim priviti noi: ca niste slujitori ai lui Christos si ca niste ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Incolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare sa fie gasit credincios in lucrul incredintat lui.”
„Cat despre mine, prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata. Ba inca, nici eu insumi nu ma mai judec pe mine. …”
„De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intunerec si va descoperi gandurile inimii. Atunci, fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu.”
In inteles duhovnicesc, crestinul iese de sub incidenta jurisprudentei umane din cauza misiunii pe care o are si nu poate fi judecat decat de Dumnezeu in ziua „dreptei Sale rasplatiri.”
Amintiri cu sfinti 
Un comentariu
Comments feed for this article
noiembrie 3, 2010 la 7:24 pm
Otniela
Aveti aici o lista destul de cuprinzatoare a unor nume care au innobilat- continuand sa o faca – CREDINTA noastra crestina. Si totusi cateva nume lipsesc, frate Daniel. De pilda lipseste cel al bunicului meu, bun prieten al lui nenea Richard , care l-a adapostit in casa sa atunci cand acesta a iesit din detentie intaia oara. Insa el a murit mult prea devreme , inca foarte tanar, cu mult inaintea fratelui Wurmbrand. Evident nu-i voi da numele, pentru ca sunt sigura ca daca ar mai trai chiar el nu mi-ar da voie sa fac acest lucru. A vrut sa traiasca- si cred ca a reusit in mare masura – atragand atentia tuturor nu asupra sa ( desi ar fi avut motive destule sa o faca ), ci asupra Aceluia care merita TOTUL. Inclusiv, TACEREA unei vieti.